Tu îmi trezeşti dorinţe multe de amor,
Şi când speranțe multe mă cuprind,
Gândul deja îmi fuge încet departe.
Visând că în braţe deja eu te prind,
Să te iubesc întreaga noapte.
Tu îmi trezeşti dorinţe multe de amor,
Pe placul meu tu eşti fără îndoială.
Şi într-un târziu eu uit de toate ce mă dor,
Şi te visez că în braţe tu îmi eşti goală.
Eu sunt îndrăgostit de aceste nopţi de toamnă,
Iar tu de mult nu mai eşti o fiinţă aşa timidă.
Eu te visez mereu în fiecare seară doamnă,
Şi focul în inimă la tine să se aprindă.
Şi am să îi fac pe plac acum iubirii tale,
Eu am să fac acum iubirea mea tot ce se poate.
Am să îţi apar iubirea mea acum în a ta cale,
Să mă cunoşti nu doar în vis, ci şi în realitate!
dodorel62-Severin
A doua oară acum m-am născut,
A doua oară, acum m-am născut,
De când pe tine, astăzi te-am văzut.
Acum eu simt, cu adevărat că îs fericit,
Aceste clipe, eu nu le-am mai simţit.
De acum noi doi, iubirea vom trăi,
În fericite şi frumoase clipe noi vom fii.
Nu mai speram, să te întâlnesc vreodată,
Iubirea şi frumoasa mea adevărată.
Eu sunt un norocos, că aşa mi-a fost destinul,
Să vii în viaţa mea şi să îmi alungi suspinul.
Ai apărut în viaţa mea, când eu eram pierdut,
Mi-ai alungat din viaţă, tristul meu trecut.
De acum când soarele, pe cer va răsări,
Într-una, noi mereu ne vom iubi.
Va fii iubire, într-una sinceră, adevărată,
Va fii iubire, frumoasă şi curată !
dodorel62-Severin
Căci dragostea ea niciodată n-are vârsta,
Să te învârtesc, încet rotund şi-n piruete,
Fermecător, precum măreţul Dragobete.
El ,ştie cum să dezgolească o fată,
Când trupurile, vor să se iubească.
Chiar dacă sfântul nostru Valentin,
El tocmai azi e într-un mic declin.
Şi zeul nostru dacic Dragobete,
Oferă în dar un trandafir la fete,
Şi când iubirea încinsa ne înconjoară,
Eu te îmbrac iubirea mea în flori de Primăvară.
Focu-i pe deal şi-s multe umbre pe perete,
Eu fur acum sărutul dragi al unei fete.
Dar dragii mei, iubiţi acum cu toţii,
Voi laolaltă fiţi acuma cu nepoţii.
Căci dragostea ea niciodată n-are vârstă,
Şi niciodată nu e singură şi tristă.
Căci astăzi este –o sărbătoare a iubirii,
Ce înfloreşte peste suflete şi inimi.
Ea este adevărată ziua noastră românească,
Lăsaţi doar dragostea curată să o vorbească.
Şi să o cânte şi să o joace aşa cum lui îi place,
Că Sfântul Dragobete îl are acum pe vino-ncoace.
El vrea acum ca să iubească intens şi mai cu foc,
Căci în sfârşit azi este ziua lui cea mare cu noroc.
Ca doi îndrăgostiți ce suntem noi.
Noi amândoi prin ploaie ne plimbăm,
Sub o umbrelă amândoi ne sărutăm.
Pentru noi mereu ziua e bună,
Dacă afară plouă sau chiar tună.
Noi vorbe de iubire la ureche ne şoptim,
Ne declarăm iubire fiindcă ne iubim.
De mână noi ne ținem amândoi,
Ca doi îndrăgostiți ce suntem noi.
Și îți șoptesc o partitură la ureche,
O partitură frumoasă fără de pereche.
Sunt sunete ce marea ele o imită,
Şoptite la ureche la a mea iubită.
Şi noaptea înstelată care va veni,
Ne îndeamnă într-una la a ne iubi.
Și repede ea noaptea acuma trece,
Chiar dacă afară este frig și rece.
În geam ne bat și razele de soare,
De dimineață ca ele să ne scoale.
Iar timpul repede sa scurs se știe,
Dar ele amintirile rămân pentru vecie !
dodorel62-Severin
Să nu mă întrebi nimic în astă noapte,
Să nu mă întrebi nimic acum iubire,
În noaptea asta vreau să îţi revii în fire.
Doar să-mi spui că încă mă iubeşti.
Cu a ta înfăţişare deja mă înnebuneşti.
Tu eşti frumoasa mea rază de soare,
Care acolo pe cerul dragostei apare.
Iar eu sunt încă curcubeul tău,
Ce îţi apar iubire în vis mereu.
Să nu mă întrebi nimic în astă noapte,
Decât noi să ne sărutăm în şoapte.
Să bem şampania dragostei în doi,
Ce am pregătit-o iubire pentru noi.
Să ne lăsăm purtaţi pe aripi de amor.
Că dorul pentru mine îi mereu este nemuritor.
Şi dimineaţa atunci când ea apare,
Să bem cafeaua sub razele de soare !
dodorel62-Severin
Iubirea mea cu ochii verzi,
Iubirea mea cu ochii verzi,
Eu de îţi spun ceva nu crezi.
Aseară când m-am aşezat în pat,
El gândul la tine mi-a zburat.
La pozele tale am privit,
Şi mă luat dorul de iubit.
Cu tine dragoste să fac,
Acolo în cadă sau în pat.
Te-am luat în braţe şi ne-am sărutat,
Şi încet, încet ne-am excitat.
Te am dezgolit de hainele ce aveai,
Şi tu iubirea mea priveai şi tremurai.
Şi în lenjerie intimă tu ai rămas,
Atunci când eu nu ţi-am mai dat răgaz.
Şi tu mai dezbrăcat încet dar cu sfială,
Şi aşteptai să vină clipa ideală.
Ne am sărutat intens, ne-am giugiulit,
Şi am pregătit terenul acum pentru iubit.
Şi am simţit fiori cum trec prin noi,
Aşa am simţit atunci noi doi.
Şi jos încet sutienul alb ţi-am dat,
Şi sânii tăi îndată eu ţi-am sărutat.
Şi sfârcurile mici îs deja întărite,
Parcă şi ele doresc să fie pipăite.
Te-am sărutat mai jos pân la buric,
Şi acolo m-am oprit un pic.
Chiloţii albi să îi dau tot jos,
Acolo să admir ce ţi-e frumos.
Şi apoi şi tu iubirea mea ai continuat,
De lenjeria intimă mai dezbrăcat.
Şi deodată penisul ai început să îl masezi,
Căci erai dornică sculată pula să o vezi.
Şi am continuat ca să ne sărutăm într-una,
Şi trupurile noastre goale îs tot una.
Sub jet de apă cald ne-am sărutat,
Până ce corpurile noastre rău sau excitat.
Şi pe la spate în cadă încet te-am luat,
Pentru că penisul era deja sculat.
În păsărica ta micuţă excitată,
Eu penisul l-am introdus îndată.
Şi acolo în cadă minute în şir am stat,
Şi ne-am futut până ce am ejaculat.
Şi spermă ea ţi-a curs din păsărică,
Acolo în cadă până ce nu a mai rămas nimică.
Şi vreo trei numere într-una noi ne-am tras,
Şi ne-am futut acolo şi ne-am făcut pe plac.
Căci era prima noastră întâlnire,
Şi ne-am făcut de cap atunci iubire.
Şi în sfârşit el visul meu să terminat,
Şi într-un târziu eu am realizat.
Că aşa aş vrea ca şi în realitate,
Cu tine să o fac iubire de se poate!
dodorel62-Severin
Ceau iubirea mea frumoasă,
Ceau iubirea mea frumoasă,
Te-ai trezit de dimineaţă.
Cum ai dormit, ce ai visat,
Când ai stat în al tău pat?
Acum că îi de dimineaţă,
Şi afară e zii frumoasă.
Te invit la o cafea,
La mine în curtea mea.
Să o bem, să o savurăm,
Şi amândoi să o preparăm.
Şi să punem în cafea,
Dragoste, să o putem bea.
Şi să o facem aromată,
Cu dragoste preparată.
Şi să o bem de dimineaţă,
Ziua să ne-o înveselească !
dodorel62-Severin
Era într-o noapte înstelată,
Era într-o noapte înstelată,
Când sus pe cer mi se arată.
Luceafărul şi mii de stele,
Şi chipul tău era între ele.
Aş vrea acolo sus să ajung,
Şi în mintea ta eu să pătrund.
Să îţi spun iubito te iubesc,
Căci tare mult eu te doresc.
Dar ştiu că va veni o zii,
Când pe pământ ne-om, întâlni.
Frumoase clipe vom trăi,
Până ce viaţa ne va despărţi !
dodorel62 – Severin
Cu tine eu adorm mereu în gând,
Un glas purtat acum de vânt,
Se aude cum bate în fereastră.
E glasul tău frumos şi blând,
Iubirea mea dulce crăiasă.
Şi vrea să -mi spună un cuvânt.
Că îţi este dor de a mea privire.
Şi mă aştepţi să vin cât de curând,
Cu suflet plin de fericire.
Şi tot pe aripi mari de vânt,
Eu iţi trimit o dulce sărutare.
Te am mereu pe tine în gând,
Iubirea mea cea mare.
Un glas purtat mereu de vânt,
El zboară peste dealuri şi câmpii.
Cu tine eu adorm mereu în gând,
Să şti mereu iubito, e glasul inimii !
dodorel62-Severin
Nu ştiu, dacă îţi mai aduci acum aminte,
Nu ştiu, dacă îţi mai aduci acum aminte,
De vorbele, ce mi le-ai spus tu înainte.
Cum te-ai îndrăgostit, de strofele din poezie,
Aşa mi-ai spus, atunci tu mie.
Şi de atunci, din seara aceia cea de vară,
Cu drag, tu mă abordai în fiecare seară.
Şi de odată încet şi cu sfială mi-ai mărturisit,
Căci tu de mine, prin poezie te-ai îndrăgostit.
Şi mi-ai cerut atunci, ca să mă vezi mai bine,
La cameră, că te-ai îndrăgostit de mine.
Prin mine implicit, de a mea poezioară,
Ce eu, ţi-o dedicam în fiecare seară.
Şi din acea frumoasă şi splendidă seară a urmat,
Ca tu să te îndrăgosteşti de mine şi ţi-a fost drag.
Încât ai fii dorit să poţi zbura să vii să mă întâlneşti,
Distanţa dintre noi e mare, dar asta e când te îndrăgosteşti.
Ştiu că acolo eşti departe şi dragostea nu o poţi împarte,
Între al tău drag bărbat şi îndrăgitul tău amant.
Dar vina ţie îţi aparţine şi asta tu o şti prea bine,
Fiindcă a ta gelozie ţi-am spus, asta nu îmi place mie.
Acum tu poţi să plângi într-una, iubirea este doar una,
Este una adevărată, doar cu lacrimi presărată.
Şi acum la despărţire, vreau să îţi comunic iubire,
Gelozia îi boală grea, n-ai cum să mai scapi de ea.
dodorel62-Severin
Cînd te-am văzut, întîia dată,
Cînd te-am văzut, întîia dată,
Erai iubire, atît de minunată.
În suflet m-ai lovit deodată,
Şi mi-ai luat inima toată.
Atunci cînd vîntul ,bate afară,
Şi grindina din nou lovește iară.
Aș vrea să fii ,mereu cu mine,
Să fii a mea, ca aşa mi-e bine.
Cînd va veni iar dimineața,
Atunci și soarele, va stinge ceața.
Să mă trezesc ,cu tine în braţe aş vrea,
Simțind căldura și suflarea ta.
Te urmăresc, în fiecare zi acum,
Nu am curaj, să te opresc din drum.
Vai, doamnă ce frumoasă ești,
Acuma tu vrei ,să mă înnebunești.
Frumoasă ești, atunci cînd îmi zîmbeşti,
Şi într-una atunci, cînd iar tu mă privești.
Și văd în ochii tăi ,iubire adevărată,
Te tot privesc, mereu ca altădată.
Cît de frumoasă ești, aș vrea să te oprești,
Să te opreşti şi eu te rog să îmi zîmbeşti.
Să te privesc în ochii tăi ,adînci mereu,
Să-mi luminezi ,durerea sufletului meu.
dodorel62- Severin
Am să te aştept iubita mea o viaţă,
Cînd tu iubita mea nu vei mai fii,
Şi chiar de vei pleca acum departe.
Cu siguranţă nu voi mai putea zîmbi,
În inimioara mea tu îmi vei fi aproape.
Iar zambetu-ţi frumos suav şi dulce,
Mereu pe mine el ma încîntat.
Iar gîndul meu într-una spre el fuge,
Şi inimioara mea din piept mi-a alinat.
Da, mii dor, mii dor ,nebun de tine,
Iubita mea, tu asta bine să o şti.
Cînd nu te vei simţi atunci prea bine,
La mine tu iubita mea să vii.
Am să te aştept iubita mea o viaţă,
Chiar dacă tu cîndva mă vei uita.
Şi am să-ţi şterg şi lacrimile de pe faţă,
Şi pentru tot ce mi-ai făcut eu te-oi ierta.
dodorel62 – Severin
Când crinii mei vor înflori,
Când crinii mei vor înflori,
Şi vara atunci ea va sosii.
Atunci e vară cu adevărat,
Şi afară în curte va fii cald.
Şi crinii mei în plină vară,
Vor emana miros afară.
În curte afar pe o canapea,
Voi sta şi îi voi admira.
Pătrunzător al lor mireasmă,
Mă îmbie ca să stau afară.
Şi o bună muzică să ascult,
În timp ce eu la crinii mei mă uit.
Pe toţi eu crinii mei îi iubesc,
Pe crinii mei eu îi îndrăgesc.
Mireasma lor împarfumată,
În fiecare seară în curte se revărsă !
dodorel62-Severin
Ca să ne prindă dimineaţa ce vine !
În brațele mele iubito găsește-ți un loc,
Atunci când eu te strâng la piept cu mult foc.
Atunci eu te vreau, să-ți dorești înca o noapte.
Să stăm amândoi şi sa ne sărutăm în șoapte.
La mine în braţe, iubito ,tu să rămâi,
Eu sunt pentru tine doar visul cel dintâi.
În toiul nopţii să ne iubim acum,
Asta iubito eu sincer îţi spun.
Ador să te ţin pe tine în braţele mele,
Să ne sărutăm iubire acolo între stele.
Eu te doresc acolo în pat lângă mine,
Ca să ne prindă dimineaţă ce vine !
dodorel62-Severin
Ca în prima tinereţe !
Este banca din trecut,
Unde noi ne-am cunoscut.
Într-o seară înstelată,
A început iubirea noastră.
Atunci când ne-am cunoscut,
Se pare că ne-am plăcut.
Ochii tăi chiar m-au atras,
Dar şi ai mei ţi-au fost pe plac.
Chiar de eu am avut tupeu,
Să mă ating de corpul tău.
Şi nici tu nu ai ezitat,
Să mă pupi doar pe obraz.
Şi te-am prins atunci de mână,
Tu iubire, zână bună.
La ureche ţi-am şoptit,
De vrei să îţi fiu iubit.
Dar tu atunci erai sfioasă,
Frumoasă, dar ruşinoasă.
Şi în loc de un răspuns curat,
Pe loc tu mai sărutat.
Şi de atunci din aceea clipă,
Draga mea scumpă iubită.
Petrecem clipe măreţe,
Ca în prima tinereţe !
dodorel62-Severin
Ca doi îndrăgostiți ce suntem noi.
Noi amândoi prin ploaie ne plimbăm,
Sub o umbrelă amândoi ne sărutăm.
Pentru noi mereu ziua e bună,
Dacă afară plouă sau chiar tună.
Noi vorbe de iubire la ureche ne şoptim,
Ne declarăm iubire fiindcă ne iubim.
De mână noi ne ținem amândoi,
Ca doi îndrăgostiți ce suntem noi.
Și îți șoptesc o partitură la ureche,
O partitură frumoasă fără de pereche.
Sunt sunete ce marea ele o imită,
Şoptite la ureche la a mea iubită.
Şi noaptea înstelată care va veni,
Ne îndeamnă într-una la a ne iubi.
Și repede ea noaptea acuma trece,
Chiar dacă afară este frig și rece.
În geam ne bat și razele de soare,
De dimineață ca ele să ne scoale.
Iar timpul repede să scurs se știe,
Dar ele amintirile rămân pentru vecie !
dodorel62-Severin
Acolo sus în nori mă voi scălda,
Şi ca un porumbel eu voi zbura în nori,
Acolo unde soare apare rare ori.
Şi printre stele atunci eu voi zbura,
La tine sus pe cer iubita mea.
Acolo sus în nori mă voi scălda,
Cu luna atuncea voi dansa.
Voi săruta şi razele solare,
Şi vom privi de acolo în depărtare
Iar dansul nostru cel misterios,
Va fi doar pentru tine acum.
Va fi un dans, va fi frumos,
Şi dragostea se va preface în scrum.
De o vreme cred că am înnebunit,
De o vreme, eu cred că am înnebunit,
Nu îmi mai stă capul, decât doar la iubit.
Tot mai mă cred, că sunt în tinereţe,
Atunci când eu iubeam, mai multe fete.
Iubeam şi domnişoare, ce îs tinere şi fete,
Dar şi doamne, trecute de a doua tinereţe.
Pe toate le iubeam, când tânăr eu eram,
Şi îmi plăcea de doamne, pe toate le doream.
Ce viaţă de nabab, eu am mai dus de mult,
Căci viaţa aceia de tânăr, nu am cum să o uit.
Căci eu frumos eram, mustaţă neagră aveam,
Şi ochii negrii îmi luceau, când doamnele priveam.
Şi părul îmi era negru şi aveam plete pe spate,
Şi doamne atunci uşor, eu le agăţam pe toate.
Că aşa a fost să fie, în tinereţea mea,
Să îi fac atunci pe plac, la inimioară mea.
Dar timpul repede şi grabnic a zburat,
Şi în oglindă, într-o zi când m-am uitat.
Schimbată îmi este faţa şi am îmbătrânit,
Şi părul şi mustaţa, îs cu gândul la iubit.
Dar nu mă simt bătrân, nici eu, nici inimioară,
Şi aş vrea să mai întorc, iar tinereţea aia.
Să mai iubesc odată şi să mai fiu iubit,
Acum la vârsta mea, chiar de am îmbătrânit !
Mai dă-mi sărutul, și ascultă,
Mai dă-mi sărutul, și ascultă,
Bătaia inimii ce vine.
Iubirea mea e tot mai multă,
Și focul vine de la sine!
Ia-mi dragostea ca pe o torță,
Ridic-o sus, deasupra nopții.
Și ai să vezi ce multă forță,
O să avem în fața sorții.
Va fi lumina ce ne-aduce,
O dragoste mult mai curată.
Ce viața bine ne conduce,
Cum nu s-a întâmplat vreodată.
Pe ea te voi lăsa stăpână,
Căci ai ambiții de ducesă.
Și inimă de zână bună,
Și sufletul ca de PRINȚESĂ!
Acum că știi toate acestea,
Că dragostea ne vrea-mpreună…
Ca să trăim dulce povestea,
Ridic-o dincolo de Lună !
Eşti o stea din Carul Mare.
Eşti frumoasă şi arăţi bine,
Mor bărbaţii după tine,
Dar ţie chiar nu îţi pasă,
Că mă ai pe mine acasă.
Când mă vezi păşind uşor,
Şi apar în dormitor.
Tu iubire eşti fericită,
Şi doreşti să fii iubită.
Aşa cum n-ai fost vreo dată,
Nici atunci când erai fată.
Fiindcă ştii că am vorbe dulci,
Şi vrei ca să mă seduci.
Şi să dormi la mine în braţe,
Iubire, asta îţi place.
Să te trezeşti dimineaţa,
Sărutându-ţi tandru faţa.
Faţa şi ai tăi ochi căprui,
Eşti frumoasă al meu pui.
Pentru mine eşti o floare,
Eşti o stea din Carul Mare.
De multe nopți nu mai am stare,
De multe nopți nu mai am stare,
Și m-am gândit să-ți povestesc.
Cum voi dori în drum spre mare,
Să-ți demonstrez cât te iubesc.
Și crede-mă că prima dată,
Ideea mi-a venit ușor,
Ți-aș cumpăra o ciocolată
Cu vișine, să-ți dea fior!…,
Sigur nu știu dacă îți place
Ea ciocolata ce ți-am luat,
Dar știu că după dulce poate,
Orgoliul îţi e de neiertat.,
Și tot vorbind cu mine-n noapte,
Un lucru-i bun de remarcat.
Că demonstrația prin fapte,
E lucru sincer și curat.
Mai hotărât ca niciodată
Așa cum am visat să fie.
Pe tine, ființă minunată
Eu te voi cere de soție!
Mai sigur sunt ca niciodată,
Că tot ce spun e acum să fie…
Și n-o să uit de ciocolată,
O vom gusta în căsnicie !
Te aştept iubito să vii
E toamnă, și plouă cu stropi mari şi uşor,
Iar peste mine iubito, curg ape multe şiroaie.
Eu stau ,acum în ploaie iubito şi îmi este dor,
De chipul tău ,să mă scape acum de ploaie.
E toamnă iubito și acum sa mai dus încă o vară,
Iubirea noastră se învârte ,încet ușor şi ne dă de ştire.
Că dimineața iubito afară, cafeaua noastră îi amară,
Te aştept iubito să vii, să o îndulceşti cu iubire.
E toamnă, iubito și simt acum cum mă prinde,
Răceala de afară, rapid acum peste noapte.
Iubirea de toamnă, în mine încet se aprinde,
Şi gânduri frumoase și sentimente curate.
Te iubesc ca un nebun,
De ceva timp voiam să-ți spun,
Dar azi când am ajuns acasă.
M-a prins de tine-un dor nebun,
Am scris un, Te iubesc, pe masă!
Apoi când am intrat în pat,
Am vrut să adorm mai liniștit.
Eu te iubesc, eu n-am uitat,
Din nou la tine am revenit.
Şi m-am trezit să scriu pe foaie
Că te iubesc, frumoasă stea,
Pe hol şi pe pereți în baie,
Am scris, eu te iubesc iubirea mea.
Şi peste tot am scris din suflet,
Căci nu am știut cum să îți spun.
Tu mă provoci cu-al tău zâmbet,
Să te iubesc ca un nebun.
Te iubesc,
Te iubesc,
Pentru că te iubesc
Te iubesc,
Pentru că te doresc
Te iubesc,
Pentru ce a ce eşti
Te iubesc,
Pentru că şi tu mă doreşti.
Te iubesc,
Pentru părul acela bălai
Te iubesc,
Pentru sufletul pe care îl ai
Te iubesc,
Pentru ochii cu care mă priveşti
Te iubesc,
Pentru că şi tu mă doreşti
Te iubesc,
Pentru tot ce mi-ai dăruit
Te iubesc,
Pentru că eu te-am dorit
Te iubesc,
Pentru mine o zînă tu eşti
Te iubesc,
Pentru că şi tu mă doreşti.
Te pot iubi ca nimeni altul
Te pot iubi frumoasă floare, te pot iubi ca în visu-ți drag,
Te pot iubi precum un soare, ce te încălzește acum în prag.
Te pot iubi cum numai eu, pot să iubesc așa de tare,
Încât să îți dorești mereu, să-ți fiu doar eu același soare.
Te pot iubi, căci asta vreau, să te iubesc cât pot de mult,
Să te alint, iubiri să-ți dau, să te răsfăț cu un sărut.
Te pot iubi fără ca tu, să-mi ceri iubirea zi de zi,
Te pot iubi și când spui nu, în orice caz te voi iubi!
Te pot iubi ca nimeni altul, te pot iubi necontenit,
Te pot iubi frumoasă floare, aşa cum nimeni n-a iubit.
Te pot iubi aşa cum eşti, te pot iubi când mă priveşti,
Tu pentru mine ai fost şi eşti, doar zâna mândră din poveşti.
Te-am iubit și te iubesc,
Tu zâmbește-mi iar din nou,
Și mai spune-mi vorbe dulci.
Să vibreze al său ecou,
Și doar marmura din stânci.
Eu aș sta seară de seară,
Ca să i-ți ascult chemarea.
Însă stânca e din piatră,
Și nu știe ce-i durerea.
Dar cu vocea ta duioasă,
Și c- un zâmbet minunat.
Mi-ai făcut viața frumoasă,
Te-am iubit să m-am păcat.
Te-am iubit și te iubesc,
Chiar și dincolo de viață.
Eu n-am să te părăsesc,
Eşti frumoasă mea crăiasă!
Și nici pulberea de stele,
Sau nori grei acum de plumb.
N-ar putea să ia cu ele,
Ce mi-e mai drag mai mult și scump.
Tu zâmbește-mi iar din nou,
Și acum spune-mi vorbe dulci.
Când al inimii ecou,
Va străbate din răscruci!
Te-am revăzut
Te-am revăzut pe-același drum,
Acelaşi cu castanii înfloriţi.
Cu aceleași bănci în parc de ulm,
Cu bătrâneii părăsiți.
Deşi zăream aceiași ochi,
Ce mă priveau ca și atunci.
Nu mai puteai să mă întorci,
Nu mai puteai să mă îndrumi.
Eu te priveam de astă dată,
Ca pe un trandafir presat.
Pe pagina cea lăcrimată,
Cu doruri negre ce au ars.
Și nu simțeam decât o umbră,
A celui ce a fost al meu.
Simțeam o inimă doar rece,
Cândva erai altarul meu.
Dar mi-ești străin ca niciodată,
Mă-ngreunezi cu – atale lacrimi.
Ce-mi pasă mie acum de soartă,
De anii toți trecuți de vremi.
Te revedeam pe aceiaşi lume,
De data asta mai atent.
Dar nu găseam decât himere,
Dorind din suflet doar să plec.
Eu ştiu c-ai fost suflul meu,
Cu toate c-am trăit prin tine.
Simt doar ce zice gândul meu:
M-ai părăsit , să mergi cu bine.
Toate gândurile mele,
Stau în pat , nu zic nimic,
Și-n tăcere îți dedic,
Toate gândurile mele,
Ce te poartă către stele.
Mâna ta când ți-e atinsă,
Inima în piept ți- aprinsă.
Și bate ca o nebună,
Și ecoul ei răsună.
Tu în brațe mi-ai venit,
Buzele să î-ti sărut
Apoi simt cum le strivesc,
Și-n tăcere te iubesc.
Nici un murmur nu se-aude,
Sus acolo în vârf de munte.
Doar noi doi purtați de dor,
Și al dragostei izvor.
Tremur tot când te ating,
Și de dragul tău mă sting.
La ureche îți șoptesc,
Că din suflet,te iubesc!
Tac și îmi trăiesc iubirea,
Ce-mi aduce fericirea.
Căci tu,cu-ntreaga ființă
Împlinești a mea dorință !
Totul e ca într-un vis.
O noapte aş vrea să fiu cu tine,
Să las eu liber al meu dor.
Să te atingă doar pe tine,
Atunci când noi facem amor.
Tu să cobori cu – a ta privire,
Si să te uiţi în ochii mei.
Când eu îţi dăruiesc iubire,
Acolo jos la umbra unui tei.
Eu să simt atunci fiorul,
De la tine pe furiş.
Să te las să stingi amorul,
Colo în umbră în tufiş.
Gingaşi eu te-ating pe sâni,
Îţi sărut întregul corp.
Te sărut îi iau în mâini,
Totul e ca într-un joc.
Eu te-ating încet pe buze,
Când îţi simt sărutul tău.
El coboară de pe frunze,
Sărutându-mi trupul meu.
Sus pe cer se vede luna,
Totul este ca într-un vis.
Două corpuri par într-una,
Se iubesc la infinit.
Tu eşti frumoasă, ca soarele de dimineaţa,
Tu eşti frumoasa, ca soarele de dimineaţa,
Cel ce strălucire, pe bolta cea cereasca.
Tu eşti sensibila, ca luna printre stele,
Tu eşti femeia, visurilor mele.
Tu eşti femeie, răbdătoare ca regina marii,
Tu eşti puternica, ca vântul primăverii.
Tu eşti femeie, dulce ca mierea de albine,
Tu eşti femeie, inima ce bate într-una in mine.
Tu eşti femeie, magica ca steaua de pe cer,
Si datorita ţie femeie, eu nu ma simt stingher.
Tu eşti o visătoare, precum somnul nopţii,
Tu îmi eşti femeie, a mea aleasa sortii!
Tu eşti acea femeie ce rar se întâlneşte,
Tu eşti acea femeie ce rar se întâlneşte,
Cu ochii ca azurul şi părul larg în vânt.
Tu mi-ai fost mie o muză la fel ca o poveste,
Desprinsă dintr-o carte citită de de mult.
Tu eşti acea iubire ce greu se va deschide,
O viaţă împlinită doar în câteva nopţi.
Iar pe coperta ta, acolo titlul scrie,
Iubire eşti frumoasă, iubeşte atât cât poţi.
Tu eşti o adevărată minune şi aşa ai rămas,
Tu eşti frumoasă ca o zână şi asta mi-am dorit.
Tresar din pat când îţi aud frumosul tău glas,
Chiar dacă acum iubirea din noi a murit !
Tu iubito eşti frumoasă,
Tu iubito eşti frumoasă, ești un înger pentru mine,
Și eu știu că nu e bine, să dau totul pentru tine.
Dar din toată lumea mare, numai tu mă faci să simt,
Numai tu îmi dai putere, să trăiesc pe-acest pământ.
De m-ai părăsi iubito, aș rămâne ca o piatră,
Fară suflet, fără gânduri, într-o lume întunecată.
Tu ești unica pe lume, care îmi poate da putere,
Ca să pot scăpa odată, de tristețe și durere.
Tu ești unicul meu sens, aerul ce îl respir,
Corpul tău frumos şi zvelt încontinuu îl admir.
Tu nu știi cât te iubesc, şi cât sunt de îndrăgostit,
Îți mărturisesc desigur, doar pe tine te-am iubit.
Tu îmi eşti, aleasa inimii pentru vecie,
Ne-am întâlnit, la răsărit de soare,
Şi ne-am iubit şi tare mult ne-a mai plăcut.
Și simt că zbor, sunt fericit dar mi se pare,
Căci clipele acelea , prea repede au trecut.
Ne-am întâlnit, atunci ca doi iubiți,
Ce aveam în suflet, doar iubire.
Și împreună am rămas, atunci frumos plăcuţi,
Ce aveam în suflet, ambii multă fericire.
Ne-am întâlnit atunci, căci nouă ne-a plăcut,
Şi ne-am iubit, atunci ca în prima seară.
Chiar dacă peste noi, ei anii au trecut,
Ne-am amintit ,ce-a fost frumos odinioară.
Şi multe clipe de iubire, au fost, şi-or să mai fie,
Iubindu-ne, într-una ca în frumoasele povești.
Tu îmi eşti, aleasa inimii pentru vecie,
Căci ai știut, tu inima să-mi cucerești !
Tu îmi trezeşti dorinţe multe de amor,
Şi când speranțe multe mă cuprind,
Gândul deja îmi fuge încet departe.
Visând că în braţe deja eu te prind,
Să te iubesc întreaga noapte.
Tu îmi trezeşti dorinţe multe de amor,
Pe placul meu tu eşti fără îndoială.
Şi într-un târziu eu uit de toate ce mă dor,
Şi te visez că în braţe tu îmi eşti goală.
Eu sunt îndrăgostit de aceste nopţi de toamnă,
Iar tu de mult nu mai eşti o fiinţă aşa timidă.
Eu te visez mereu în fiecare seară doamnă,
Şi focul în inimă la tine să se aprindă.
Şi am să îi fac pe plac acum iubirii tale,
Eu am să fac acum iubirea mea tot ce se poate.
Am să îţi apar iubirea mea acum în a ta cale,
Să mă cunoşti nu doar în vis, ci şi în realitate!
Tu lângă mine tot timpul vieţii ai fost.
Nici când în lumea asta, nu am să te părăsesc,
O altă femeie ,nu am să pot ca să iubesc,
Nu am să pot, să o fac oricât aş vrea
Tot timpul eu ,te am la suflet şi în viaţa mea.
Acum să plângi, iubita mea nu are rost,
Tu lângă mine ,tot timpul vieţii ai fost.
Şi Dumnezeu din ceruri, îmi este martor,
Pe tine nu te pot uita şi îmi este tare dor.
N-am să mă joc nicicând, cu a ta viaţă,
Şi dacă e ceva să şti ,că am să îţi spun în faţă.
Te voi iubii ,iubirea mea cu acelaşi foc,
Te voi iubi şi nu te voi dezamăgii deloc.
Tu mi-ai promis,
Tu mi-ai promis ca-i să revii,
Iubita mea cu ochi căprui.
Să mă alinți sa mă mângâi,
Tu esti iubirea mea din intâi.
Tu mi-ai promis că n-ai să pleci,
Și ai să fi a mea pe veci.
Tu ai plecat, dar eu te aștept,
Și inima ma doare-n piept.
Tu mi-ai promis de atâtea ori,
Ca-i să revii pană in zori.
Iar eu te aștept târziu în noapte,
Să vii și să ma strângi in brațe.
Dar tu nu faci ce ai promis,
Speram că o să te văd in vis.
Tu nu ajungi nicicănd la mine,
Eu nu mai pot sa cred în tine.
Tu să știi că ești iubită,
Şi afară plouă a jale, lacrimi mari ca de argint.
Se rostogolesc la vale, pe al tău chip frumos și blând.
Buzele se încleştară, inima ți-a împietrit.
Ochii mei vor să te vadă si în brațe să te-alint.
Părul tău, mătase deasă, despletit, lăsat pe spate.
Printre degete-mi răsfiră ,suvițele-ți parfumate.
Tu să știi că ești iubită, eu mai sper că mă iubești.
Atunci când cerul suspină, stiu că şi tu mă dorești.
Şi pe buzele-ncleștate, tu sărutul meu să îl simți.
Că ai în inimă văpaie, dorul tu poți să îmi aprinzi.
Când norii se risipesc si când soarele răsare.
Eu la tine mă gândesc, insă lipsa ta mă doare.
Dragoste , iubirea-i oarba, nici odata nu se spune,
Ori ce ar fi in asta lume , iubirea nu ne rapune,
Vreau şi soare, vreau şi ploaie si vreau vântul să adie.
Gerul sper să nu te-ndoaie, să-mi lași inima pustie !
Visând iubirea adevărată
Eu te-am răpit din al tău vis,
Te- am luat în brațe , te-am cuprins.
Dar ce să fac? când noaptea vine,
Eu te visez numai pe tine.
E noapte afară , e senin,
Și-n lanțuri trupul de l-aș ține.
Mă rup de patul de pămînt,
Și mă prefac în trup de gând.
Și trupu-acesta-i mult prea slobod,
Când își dezbracă-al său destin.
Cântă, dansează, râde-n hohot,
Și bucurându-se din plin.
În apa mării când se scaldă,
Devine alb, fin la atins.
Ca ochii în minuni să creadă,
Simțind aievea-n lumi de vis.
De te-am adus fără de știre,
Să mi te-alint în dulcea stare.
E doar a libertății fire,
Care iubind, cere iertare.
Vreau să fi mereu cu mine,
Când ți-e inima pustie, eu nu vreau nimeni să ştie,
Fiindcă te-am iubit mereu, numai eu şi Dumnezeu.
Iar când ochii îţi lăcrimează, îngerul meu te veghează,
Dar eu cu batista mea, îţi voi şterge lacrima.
De-o fi lacrimă fierbinte, dorul meu te va cuprinde,
De-o fi lacrimă amară, te aştept în prag de seară.
Să –ţi văd iar al tău surâs, din ochi negri izvorât,
Nu lacrimi să se prelingă şi iubirea, să ne ajungă.
Şi când sus pe cer apare, fermecată mandra-i lună,
Soarele să ne zâmbească şi să ne ţinem de mână.
Şi pe cer mereu aş vrea, chipul tău să-l pot vedea,
Ca şi soarele şi luna, noi să ne iubim într-una.
Iar atunci când ţi-o fi bine, tu iubire fii cu mine,
N-aş vrea eu ca nici odată, să ne despărţim în viaţă.
Nu vreau să plângă pământul, nici tu să îmi vezi mormântul.
Vreau să fi mereu cu mine, fără lacrimi și suspine!
Zăresc o stea căzătoare ,
Stau în casă la fereastră,
Și privesc spre bolta albastră.
Sus pe cer eu privesc luna,
Și luceafărul într-una.
Zăresc o stea căzătoare,
Ea-i iubirea călătoare.
Se desprinde dintre stele,
E iubirea vieții mele.
E iubirea mea curată,
E iubirea adevărată.
După al ei surâs tânjesc
O îndrăgesc și o iubesc.
La mine ea se grăbește,
Și-mi șoptește la ureche.
Te iubesc scump puișor
Noapte bună, somn ușor !
Văd trupul tău ca fiind o cheie
Când mă gândesc, gândești ca mine,
Și când iubesc, iubești la fel,
Tu mă ridici dintre ruine,
Și faci din mine un castel!
Ești o femeie , dar ce femeie,
Baghete magice deții.
Văd trupul tău ca fiind o cheie
Spre visul meu, al inimii !
Și mă gândesc că pui pasiune,
Când mă săruți și când mă strângi.
Rectific, simt, ești o minune,
Trecutul sumbru mi-l alungi.
Ești o femeie dragă mie,
Ești dragoste, dulce destin.
Un înger bland, ce vrea să-mi fie,
Alături și când mai suspin.
Și-ți mulțumesc pentru păcate,
Așa trăim de multe ori.
Adam și Eva-n mii de variante,
Cu toţii noi suntem nemuritori.
Tu mă dezbraci in ritm de pasiune ,
Cearceaful meu miroase încă a tine,
Sărutul tău lipit pe-amele buze.
Parfumul dulce de pe haina ta,
Te vrea simțit din nou pe pielea mea.
Tu mă dezbraci in ritm de pasiune ,
Alunecând încet pe al meu piept.
Fierbinte-dulcea noastră întîlnire,
Cea început cu vinul roșu sec.
Apoi, cuprinși de dor , de brațe strânse,
Și obosiți în vrajă de iubire.
Eu îți șopteam incept pe când dormeai,
Tu ești al meu , iar eu sunt pentru tine !
Și totul începe cu a fi unicat !
Există în lume femei diferite,
Barbati ce sunt nebuni după ele.
Priviri ce-ți rămân întipărite în minte,
Ca jocul plăcut de pe bolta cu stele.
Există și dragoste la prima vedere,
Și jocuri în doi cum nici n-ai visat.
Buze mai dulci decât ceaiul cu miere,
Tu n-ai să revii de unde-ai plecat.
Există si pasiune la fiecare minut,
Ce n-ai întâlnito în viață deloc.
Sunt clipe alese ce te lasă doar mut,
Îmbrățișări ce te-aprind cu totul pe loc.
Există femei mature, cu suflet,
Ce știu să iubească plăcut și curat.
Alege doar una, alege un zâmbet,
Și totul începe cu a fi unicat !
Suntem maturi și câteodată copii,
Iubește-mă sincer și nu sta pe gânduri,
Sărută-mă dulce ,cum numai tu știi.
Scrie-mi iubirea ,în câteva rânduri,
Iar eu ,îți voi scrie câteva mii.
Alintă-mă tu, cum nimeni nu poate,
Zâmbește și totul începe cu bine.
Oferă-mi pasiune, noapte de noapte,
Și clar, voi rămâne alături de tine!
Privește-mă fix, fii doar lângă mine,
Și-aruncă-mă-n visul ,tău cu plăceri.
Arată-mi prin gesturi, că mult va mai ține,
Iubirea trăită ,intens până ieri.
O viață întreagă ,aș vrea să susții,
Tot ce ne leagă, de când te cunosc.
Suntem maturi și câteodată copii,
Și mai nebuni, în doi, recunosc !
Si vom fii indrăgostiți.
Ți-amintești cum începutul,
Ne-ndemna la fericiri.
Ochii tai , parul,sarutul,
E in lumină în priviri.
Este clipa minunată,
Care te-a adus la mine.
De atunci ,viața mea toată,
O doresc ,doar lângă tine.
Și la fel iubindu-ți chipul,
Mă dedic cu totul ție.
Marea, zarea și nisipul
Ne sunt azi o bucurie.
Viitorul? Sună bine,
Clar, ne prinde-ndrăgostiți.
Și ne dă zile senine,
Noi sa fim tot mai mult uniți.
Viitorul? Sună bine,
Noi sa fim tot mai mult uniți.
Vom avea zile senine,
Si vom fii indrăgostiți.
Se pare că destinul aşa a vrut,
Eu cred, că ne-am născut a doua oară,
În două zodii, total diferite.
Dar când, ne-am auzit întâia oară,
Cu două vise neîmplinite.
Se pare că destinul aşa a vrut,
Să ne întâlnim după o viaţă.
Îţi jur iubirea mea, că nu am ştiut.
Că zodiile, o să ne unească.
Deşi am citit în multe ziare,
Că zodiile ele unesc.
Iubirea mea acum se pare,
Că totul este omenesc.
Privesc copacii tot mai goi,
Privesc copacii tot mai goi,
Bătuți acum de vânturi reci.
Încet trag fumul din ţigară,
Și aștept iubirea mea să treci.
Nu știi iubito a câta oară,
Te urmăresc eu pas cu pas.
Și cred acum că-n astă seară,
Iubito sigur nu am să te scap.
Deodată aud o voce caldă,
Şi simt cum inima îmi bate.
Și eu sunt rușinat din fire,
M-a întorc acum, te las în spate.
Tu treci acum, pari fericită,
Prin trup imi trec acum fiori.
Ma intorc zâmbind acum spre tine,
Si imi doresc sa fim doar noi !
Poate că aşa îţi este soarta firii.
Acum am înţeles, iubire viaţa ta,
A fost o viaţă rea şi foarte grea.
Cu multe coborâşuri şi lacrimi amare,
Şi de aceia, inima acum te doare.
Tu nu ai ştiut, ce este dragostea adevărată,
Tu nu ai simţit, iubirea ce a frumoasă.
Pe ţine ei ,te-au folosit ca sclavă,
De aceia ,pe voi nimic nu vă mai leagă.
Şi iată, timpul peste tine a trecut,
Şi nici bărbatul tău, nici când nu te-a iubit.
Şi acum, tu singură îţi dai seama,
Că tinereţea, ea ţi-a luat năframa.
Dar niciodată, nu e prea târziu,
Eu asta îţi spun şi asta eu o ştiu.
Acum ,când uşa ea sa descuiat,
Iubire, tu nu ai nimic de regretat.
Odată în viaţă, îţi este dat să alegi,
Şi fructele din pom, să le culegi.
Şi uită tu trecutul, dur şi întunecat.
Şi ia asupra ta ,tu cheia ce te-a descuiat.
Şi nu mai plânge, draga mea acum,
Te rog ,trecutul tău prefă-l în scrum.
Acum ,îţi e deschisă o nouă poartă,
Iubirea mea, croieşte-ţi o nouă soartă.
O soartă, a fericirii şi a iubirii,
Poate că aşa ,îţi este soarta firii.
Să întâlneşti, adevărata ta consoartă,
La inimioara, ta rănită ea să-ţi bată !
O dragoste trăită bine.
Nu vreau s-aprinzi focul iubirii,
Și-apoi să fugi cât mai departe.
Nu vreau ca ușa împlinirii,
Să mi-o închizi târziu în noapte.
Nu vreau un joc, ci o poveste,
Ce nu s-a povestit vreodată.
Și nu cumva să trecem peste,
Iubirea noastră unicată.
Nu vreau citate de iubire,
Sau sfaturi ce ne pot distruge.
Nu vreau conflicte, amăgire,
Sau inima să simt că-mi plânge.
Eu vreau ca tu, frumoasă doamnă,
Să fii cu gândul doar la mine.
Că să-ți arăt ce mult înseamnă,
O dragoste trăită bine.
Mai dă-mi sărutul, și ascultă,
Mai dă-mi sărutul, și ascultă,
Bătaia inimii ce vine.
Iubirea mea e tot mai multă,
Și focul vine de la sine!
Ia-mi dragostea ca pe o torță,
Ridic-o sus, deasupra nopții.
Și ai să vezi ce multă forță,
O să avem în fața sorții.
Va fi lumina ce ne-aduce,
O dragoste mult mai curată.
Ce viața bine ne conduce,
Cum nu s-a întâmplat vreodată.
Pe ea te voi lăsa stăpână,
Căci ai ambiții de ducesă.
Și inimă de zână bună,
Și sufletul ca de PRINȚESĂ!
Acum că știi toate acestea,
Că dragostea ne vrea-mpreună…
Ca să trăim dulce povestea,
Ridic-o dincolo de Lună !
Dacă aș putea,
Dacă aș putea, să aduc lumină ochilor tăi,
Atunci, când cortina tristeții, este trasă peste ei,
Aș fi strop de soare, în ochii tăi blajini, iubito,
Ca să formez un curcubeu scăldat în lacrima lor.
Dacă aș putea, fi un surâs în colțul buzelor tale,
Atunci ,când amarul vorbelor și-a lăsat amprenta.
Aș fi un alfabet , doar din vocale,
Să nu-ți rănească buza, unghiuri de consoane.
Dacă aș putea ,fi vânt cald în bucla părului tău auriu,
Aș stringe flori de primăvară, adunate într-o cunună.
Să-ți învelesc creștetul cu mireasma lor fetească,
Să nu albești niciodată, femeie, atinsă de-a anilor brumă.
Că m-am născut să te iubesc
Când te îmbrac în sentimente,
Și ochii mari îți strălucesc.
Atunci îți spun fără regret,
,,Mai mult ca sigur Te iubesc!,,
Când inima ți-aud cum bate,
În ritmu-acela nebunesc.
Mă las condus de-amor în noapte,
Și te sărut și te iubesc!
Când soarele pe cer revine,
Când dimineața mă trezesc.
Un lucru simt perfect de bine,
Că azi ,ca ieri, mai mult iubesc !
Când clipele-mpreună toate,
Se-adună-n tot ce eu gândesc.
Scriu versuri dulci și-ți spun în șoapte,
Că m-am născut să te iubesc !
Ca un nebun îndrăgostit !
Nu sunt bărbatul plin de sine,
Nu spun povești și nici nu mint…
Eu te visez acum pe tine,
Ca un nebun îndrăgostit !
Nu sunt barbatul care pleacă,
La prima ce i sa ivit .
Eu te iubesc și nu-i o joacă,
Ca un nebun îndrăgostit !
Nu sunt nici deal, nu sunt nici munte,
Nu sunt prea greu nici de găsit.
Poți să citești pe a mea frunte,
Că sunt nebun îndrăgostit !
Nu sunt o carte cu poeme,
Sau vrăjitorul ce-l vestit.
Eu nu creez stres și probleme,
Sunt doar nebun îndrăgostit!
Eu nu sunt hoț de inimi frânte,
Și nu distrug ce ne unește,
Eu las și inima să cânte,
Să te iubească nebunește !
Si ochii tăi si prăul tău,
Si sânii parcă ii văd in vis.
Si chipul tău il văd mereu,
Ca un nebun îndrăgostit !
Fostele iubiri,
Fostele iubiri sunt doar amintiri,
Le păstrez şi acum într-un vechi album.
Anii au trecut şi n-am să le uit,
Ele –s tot frumoase şi-mi sunt drăgălaşe.
Fostele iubiri sunt doar amintiri,
Le visez în noapte, le visez pe toate.
Când mă apucă un dor nebun,
Mă uit şi le admir în acest album.
Fostele iubiri sunt doar amintiri,
Pozele le ţin într-un vechi album.
Când de praf îl şterg, eu mă reculeg,
Le zăresc şi-acum printre amintiri fostele iubiri.
Iar dansul nostru cel misterios,
Şi ca un porumbel eu voi zbura în nori,
Acolo unde soare apare rare ori.
Şi printre stele atunci eu voi zbura,
La tine sus pe cer iubita mea.
Acolo sus în nori mă voi scălda,
Cu luna atuncea voi dansa.
Voi săruta şi razele solare,
Şi vom privi de acolo în depărtare
Iar dansul nostru cel misterios,
Va fi doar pentru tine acum.
Va fi un dans, va fi frumos,
Şi dragostea se va preface în scrum.
Am să te aştept iubita mea o viaţă,
Cînd tu iubita mea nu vei mai fii,
Şi chiar de vei pleca acum departe.
Cu siguranţă nu voi mai putea zîmbi,
În inimioara mea tu îmi vei fi aproape.
Iar zambetu-ţi frumos suav şi dulce,
Mereu pe mine el ma încîntat.
Iar gîndul meu într-una spre el fuge,
Şi inimioara mea din piept mi-a alinat.
Da, mii dor, mii dor nebun de tine,
Iubita mea tu asta bine să o şti.
Cînd nu te vei simţi atuncea bine,
La mine tu iubita mea să vii.
Am să te aştept iubita mea o viaţă,
Chiar dacă tu cîndva mă vei uita.
Şi am să-ţi şterg şi lacrimile de pe faţă,
Şi pentru tot ce mi-ai făcut eu te-oi ierta.
Prima dragoste din întîii.
Niciodată, niciodată, n-aş putea ca să te uit,
Pentru mine tu ai fost, dragostea ce a avut rost.
Te-am iubit ca nimeni altul, te-am iubit asta să o şti,
Pentru mine ai rămas prima dragoste din întîii.
Din povestea de iubire, am rămas c-o amintire,
Chiar de vremea a trecut, niciodată n-am să uit,
Nopţi afară cînd stăteam şi stelele număram.
Au fost seri multe frumoase de luceafar luminate.
Clipele frumoase în viaţă, împreună le-am gustat,
De la prima întîlnire, ne-am plăcut, ne-am adorat.
Prima dragoste din întîii, niciodată nu se uită,
Ea a fost şi va rămîne, pentru mine o enigmă.
Simt cum noaptea mă apasă şi dorul tău nu mă lasă.
Îţi simt buzele aproape cum vin, mă sărută în noapte,
Ochii tăi nu pot să-i uit, noi ne-am despărţit tu şti,
Pentru mine ai rămas ,prima dragoste din întîii.
Şi te pierzi printre speranţe.
N-ai avut zi prea frumoasă,
În sfîrşit eşti iar acasă.
Îţi simt în suflet inima mîhnită,
Eşti obosită şi inima îţi e rănită.
În piept tragi aer cu dorinţă,
Şi-ţi spui că va fi totul bine.
Dar totul este în propria fiinţă,
Ce nu poţi la oricine spune.
Ai tu un dor ce nu-ţi dă pace,
Vrei să trăieşti ca la-nceput iubirea.
Care din zi în zi te ţine ca pe ace,
Să-ţi dea de-a pururi fericirea.
Vrei ca iubitul tău mereu să fie,
Acel luceafăr ce luceşte printre stele.
Ce înţelege a tale ne însetate gînduri,
Şi luminează într-una printre ele.
Eşti fericită acum şi eşti iubită,
Dar nu-i acea iubire ce-ţi dă viaţă.
Nu-i raza blîndă şi frumoasă de lumină,
Ce te, trezeşte în fiecare dimineaţă.
Nu-i soarele acela ce te încălzeşte,
Cînd dormi senină şi frumoasă.
Şi-ţi dă imensa fericire a celui care te iubeşte,
Cînd mergi prin lumea păcătoasă.
Dar în noapte cazi în visuri,
Cînd îţi strîngi iubitule braţe.
Laşi deoparte orice gînduri,
Şi te pierzi printre speranţe.
Şi te pierzi printre speranţe.
N-ai avut zi prea frumoasă,
În sfîrşit eşti iar acasă.
Îţi simt în suflet inima mîhnită,
Eşti obosită şi inima îţi e rănită.
În piept tragi aer cu dorinţă,
Şi-ţi spui că va fi totul bine.
Dar totul este în propria fiinţă,
Ce nu poţi la oricine spune.
Ai tu un dor ce nu-ţi dă pace,
Vrei să trăieşti ca la-nceput iubirea.
Care din zi în zi te ţine ca pe ace,
Să-ţi dea de-a pururi fericirea.
Vrei ca iubitul tău mereu să fie,
Acel luceafăr ce luceşte printre stele.
Ce înţelege a tale ne însetate gînduri,
Şi luminează într-una printre ele.
Eşti fericită acum şi eşti iubită,
Dar nu-i acea iubire ce-ţi dă viaţă.
Nu-i raza blîndă şi frumoasă de lumină,
Ce te, trezeşte în fiecare dimineaţă.
Nu-i soarele acela ce te încălzeşte,
Cînd dormi senină şi frumoasă.
Şi-ţi dă imensa fericire a celui care te iubeşte,
Cînd mergi prin lumea păcătoasă.
Dar în noapte cazi în visuri,
Cînd îţi strîngi iubitule braţe.
Laşi deoparte orice gînduri,
Şi te pierzi printre speranţe.
Iubirea veşnică şi sfîntă,
Tu dă-mi sărutul tău iubire,
Căci nu mai pot de fericire.
Dă-mi mîna ta şi îţi voi spune,
Eu te iubesc şi e pe bune.
Mereu într-una te iubesc,
Şi ochii blînzi îţi cuceresc.
Dă-mi clipe multe speciale,
Să simt din nou buzele tale.
Dă-mi ochii tăi frumoşi albaştri,
Să-i studiez ca nişte aştrii.
Ca în noaptea dulce de demult,
Să-mi dai sărut, după sărut.
Iubirea veşnică şi sfîntă,
Poeţii în versuri toţi o cîntă.
Nici cînd ea nu va dispărea,
A fost şi va rămîne aşa.
Privesc spre cer înspăimîntat
Privesc spre cer înspăimîntat,
Şi mă gîndesc mereu la Tine.
La cît ai suferit şi ai răbdat,
Să fiu scăpat de lanţuri şi suspine.
Privesc spre cer mereu şi plîng,
Atît de mult şi corpul meu mă doare.
Eu te-am dezamăgit şi te-am străpuns,
De atîtea ori, cu-atîta nepăsare.
Cu-acei soldaţi eu mîinile ţi-am prins,
Privesc de-atîtea ori mereu spre ploaie.
De crucea aceia te-am legat şi ai plîns,
Şi lacrimi ţie îţi cad de atunci şiroaie.
Varsat-au ochii Tăi acum plîngînd,
Cîtă durere şi ce chin, ce jale.
Cînd coloseumul roman era neatins,
Şi sîngele martirilor curgea şiroaie.
Şi peste ani istoria ne va spune,
Cum fără milă ei te-au răstignit,
Te –au răstignit pe cruce pentru mine.
Şi ai murit în chinuri umilit.
Prima dragoste din întîii.
Niciodată, niciodată, n-aş putea ca să te uit,
Pentru mine tu ai fost, dragostea ce a avut rost.
Te-am iubit ca nimeni altul, te-am iubit asta să o şti,
Pentru mine ai rămas prima dragoste din întîii.
Din povestea de iubire, am rămas c-o amintire,
Chiar de vremea a trecut, niciodată n-am să uit,
Nopţi afară cînd stăteam şi stelele număram.
Au fost seri multe frumoase de luceafar luminate.
Clipele frumoase în viaţă, împreună le-am gustat,
De la prima întîlnire, ne-am plăcut, ne-am adorat.
Prima dragoste din întîii, niciodată nu se uită,
Ea a fost şi va rămîne, pentru mine o enigmă.
Simt cum noaptea mă apasă şi dorul tău nu mă lasă.
Îţi simt buzele aproape cum vin, mă sărută în noapte,
Ochii tăi nu pot să-i uit, noi ne-am despărţit tu şti,
Pentru mine ai rămas ,prima dragoste din întîii.
Mai am un singur dor,
Mai am un singur dor, acolo eu aş vrea să mor.
La marginea pădurii şi să mă latre câinii.
N-aş vrea ca să veniţi atunci când mă găsiţi.
Să începeţi să ţipaţi şi somnu să – îmi tulburaţi.
Nu vreau nici mormântare, nu vreau nici bocitoare.
La căpătâi să-mi plângă, Iar lacrimile lor la inimă să ajungă.
Şi un izvor cu apă lină, limpede frumoasă, cristalină,
Vreau să curgă lângă mine şi doru greu să îmi aline.
Nu vreau ca moartea nemiloasă din casă să mă ia,
Şi să mă lase ca să pot trăi cât încă tânăr eu voi fi.
Dar însă bunul Dumnezeu, mă ocroteşte El mereu,
De mine El s-a îndurat şi viaţă trainică mi-a dat.
Nu vreau sicriu, nu vreau nici cruce de argint,
Nu vreau pomeni sau muzica să-mi cânte.
Eu vreau să ştiu că zbor uşor ca frunza în vânt,
Căci am trăit şi am iubit acest pământ.
Numai pescăruşii în zare,
Pescăruşii zboară în zare,
Şi se bucură de mare.
Peste tot îi poţi privi,
De la mare vei veni.
Ei dansează şi valsează,
Sus pe cer cînd luminează.
Luna cu a sa putere,
Ce apare printre stele.
Ei se apropie de mare,
Dînd din aripi tot mai tare.
Prevestind acuma parcă,
O furtună o să înceapă
Şi din ce în ce furtuna,
Dintr-o dată ea nebuna.
Sa pornit ca din senin,
Peste litoralul plin.
Oameni, copii disperaţi,
Fug de furtună turbaţi.
Numai pescăruşii în zare,
Ei se bucură de mare.
Şi acolo sub clar de lună,
Am aşteptat să treacă un an, ca să-ţi bat din nou la geam.
Nopţile într-una visam, căci cu tine mă împăcam.
Ai avut timp ca să vezi, să stai şi să meditezi.
Dacă –n inimiora ta, are loc inima mea.
Te-am lăsat să suferi mult, inima rău mă durut,
După tot ce mi-ai făcut, acum eu m-am hotărît.
Să-ţi mai dau o şansă ţie, să fi a mea pe vecie.
Şi să nu asculţi de părinţi, c-ai văzut unde –am ajuns.
Am ajuns să ne urăm şi apoi să ne despărţim,
Ei visau avere multă, să o facem după nuntă.
Căci în capul lor a fost, doar avereai primul loc,
Trebuiau atunci să ştie, mai presus este o iubire.
Poţi să ai de toate în viaţă, dar iubirea prima dată,
A fost şi este mereu, zeiţă în sufletul meu.
Iubirea din tinereţe, nu o ai la batrnete,
Haide acum să ne iubim şi în lume să fugim.
Să fugim cît mai departe şi acolo să avem parte,
De o dragoste curată, cum na fost ea nici odată.
Să fugim pe malul mării, pe părinţi să-i dăm uitării,
Şi acolo sub clar de lună, noi să stăm întreagă lună.
Noi suntem doi pentru o viaţă,
Și eu și tu și ei si noi,
O lume plină de nebuni.
Ţinându-ne de mână suntem doi,
Avand tu ochii verzi , eu de cărbuni.
Eu sunt un simplu visător îndrăgostit,
De-al tău parfum și-a ta zâmbire.
La pieptul tău sa fiu adăpostit,
Opresc a timpului grăbire.
Tu sângele ce-mi curge-n vene,
Ești apă vie de izvor.
Tu-mi ești cântare de sirene,
Tu-mi ești sărut otrăvitor.
Ei sunt acei ce se întreabă,
De-i adevăr sau e minciună.
Ei sunt acei ce la tarabă,
Iubirea noastră ar vrea s-o vândă.
Noi suntem doi pentru o viaţă,
Așa ne-a fost sortit in stele.
Și de-ar mai fi pe drumuri ceaţă,
Eu știu că noi trecem de rele.
Te rog atunci să- mi dai de știre.
Mă uit în jur şi uit de mine,
Şi rătăcind pe străzi străine.
Mă pierd mereu și uit de mine,
Cu glas timid cerșind iubire.
Cu măna-ntinsă-n zorii zilei,
Cu ochii-nlăcrimați de dor.
Din somn tresar, suspin, doar amăgire,
E tot ce dai acum la cerșetor.
Visez c- am hainele făcute zdrențe,
Visez că fața-i plină de pămînt.
Dar sufletul mi-e praf de stele,
Dar tu nu-l vezi și mă frămînt.
Ce cauți tu asta nu este iubire,
Tu ai privirea acum întunecată.
Din drumul tău către zdrobire,
De vrei iubește-mă să fii salvată.
Şi iți promit solemn că țin secretul,
Doar pentru tine, pentru noi.
Iar tu alegi acum regretul,
N-a fost să fie să fim doi.
În colț de stradă-mi petrec veacul,
Sunt cerșetor ce vrea iubire.
Şi dac-ar fi să-mi fii tu leacul,
Te rog atunci să-mi dai de știre.
Mai speri ,
Cînd inima nu știe ce să-ți spună,
Te duci cu gîndul către rațiune.
Și-ți spui: iubirea e nebună,
Dar, totuși, speri într-o minune.
Mai speri că într-o bună zi,
Vei fi din nou cel ce ai fost odată.
Mai speri că îți vei reveni,
Și vei iubi din nou ca prima dată.
Mai speri din nou ca altă dată,
Cînd noi sub clar de lună ne iubeam.
Mai speri iubitul meu încă odată,
Cînd stăm pe bancă şi ne sărutăm.
Şi nimeni n-ar putea ca să-ţi descrie,
Cum ți se rupe inima din piept.
Ai vrea iubitul meu să simți în nesimțire,
Dar știi că nu mai știi ce-i drept.
Mai sti iubito,
Mai şti iubito nopțile pe malul mării,
Ce ne prindeau adeseori rîzînd?
Mai știi cînd am făcut ocolul tării,
Și dimineața ne prindea cîntînd?
Mai şti iubito nopţile cu lună nouă,
Cînd vorbe dulci noi ne şopteam?
Cu-al tău sărut mi-ai rupt inima-n două,
Şi cu tandreţe multă noi ne sărutăm?
Mai simt și azi de parcă ieri au fost,
Acele clipe parcă rupte din poveste.
Cînd mă simțeam iubit și norocos,
Căci mă iubeai intens și nebunește.
Mă mai gîndesc, așa, din cînd în cînd,
Dac-ai uitat de vara cea fierbinte.
Cînd zorii ne prindeau la fel, rîzînd,
Șoptindu-ne frumoasele cuvinte.
Iubita mea,
A fost odată ,a fost demult,
A fost ca niciodată.
Un tânăr ce în gând visa,
La o frumoasă fată.
El ziua nu făcea nimic,
La fată se gândea.
La fata ce-o vedea în vis,
Al cărui nume îl rostea.
De ea era îndrăgostit,
De ea la nebunie.
Şi era mult îndrăgostit,
De ea pentru vecie.
Era îndrăgostit de ea,
De tot ce îl înconjura.
Era îndrăgostit de ea orbeşte,
Neconcepand că el o părăseşte.
Şi tot aşa trecut – au zile,
Trecut-au luni, trecut-au ani.
Până-ntr-o zi ce el se stinse,
Şi o lăsa cu lacrimi mari.
El a murit fără să-i spună,
Că o iubea ca pe-a sa mumă.
Şi de la el din inimioară,
El nu putea s-o dea afară.
Dar timpul trece prea în grabă,
Şi tot ce-a fost el a uitat.
Doar mama lui la ceas de seară,
Se-apropie de catafalc.
Şi la mormântul lui sădiră,
Un brad ce falnic se-nalţa.
Îmbrăţişat fiind doar de lună,
Şi-a mamei lacrimi ce vărsa.
Acest brăduţ, a fost sădit,
De mama lui îndurerată.
În locul unde s-au iubit,
Băiatul ei cu mândra fată.
Şi-n loc de apă jos a curs,
Doar lacrimi multe au picurat.
Din ochii ei ele au ajuns,
La bradul tânăr ce-a plantat.
Acum el stea era pe cer,
Că acolo sus i-şi avea locul.
El fiind al cerului străjer,
El singur blestemă norocul.
Văzând atâta suferinţă,
Ce a lăsat în urma lui.
Se hotărî din cer să fugă,
Şi-n marea albastră se topi.
Ieşii la mal, trup fără suflet,
Cu ochii goi şi alb ca ceara.
O umbră ce păşea desculţă,
Dorea nespus să-şi vadă mama.
Intră încet în casa mamei,
Purtat pe-o aripă de vânt.
Trezeşte-te tu scumpă mamă,
Eu m-am întors la tine pe pământ,
Ajunge mamă atâtea lacrimi,
Că acolo-i bine unde sunt.
Tu stai în pat priveşte cerul,
Şi plângi feciorul ce-ai pierdut.
Dragă mamă îţi cer iertare,
Eu n-am vrut decât iubire.
Ştiu că sufletul te doare,
Şi-ai rămas cu amăgire.
De acolo din cer de sus,
Eu mă rog la Dumnezeu.
Să îţi fie bine ţie,
Jos aici pe acest pământ
Sunt steaua ce străluceşte,
Te veghează în miez de noapte.
Lângă tine sunt aproape,
Şi vin zilnic pe pământ.
Zilnic eu îţi sunt aproape,
Pentru tine eu mă rog.
Să-ţi dea Domnu sănătate,
Fiindcă m-ai crescut frumos.
Ai fost mândră pentru mine,
Când pe lume mai adus.
Dar acum eşti în suspine,
Căci feciorul ai pierdut.
Trupul lui flămând, sărac,
Se apropie încet de pat.
El mâna mamei îi atinge,
Şi deodată începe a plânge.
Timid acum, deschide mama ochii,
Iar lacrimile calde îi inundă.
Să fie oare în noapte-un vis?!
Şi încet începe să-i răspundă:
Cum să nu plâng?! Tu ai murit!
Şi vii acum la mine?
În chip de lut cu ochii plânşi,
Spunându-mi că ţi-e bine?!
Ce mamă crezi pe lumea asta,
Copile fără minte?!
Că va uita şi-i va fi bine,
La fel ca înainte?!
Te văd acum numai în vise,
Te regăsesc în amintiri.
Cum pot copile să trec peste,
Căci tu la mine nu mai vii.
Dar noaptea este pe sfârşite,
Şi soarele pe boltă apare.
Iar visul care se născu –se,
În mare iarăşi se întoar-se.
Secunde grele acum par ani,
Şi nimeni nu le înţelege.
De ce el încă nu-şi găseşte,
Un loc sub bolta aceia rece.
Clipii din ochi numai odată,
Din mare iarăşi iese viu.
Iar paşii lui grăbiţi îl poartă,
Spre fata care-o iubi.
Câtă tristeţe şi durere,
Cuprinde chipul fetei blânzi.
Ea nu mai are în ochi sclipire,
Nici lacrimi de atâta plâns.
Oftează-ntr-una noaptea-ntreagă,
De dorul lui şi ea se stinge.
Priveşte bradul cum se-nalţă,
Şi-ar vrea să treacă-nemurire.
El de-ar putea ar strânge-o tare,
La pieptul lui ca în trecut.
Şi i-ar fura o sărutare,
Aşa cum el făcea demult.
Dar oare cum să facă asta?
Când este doar un chip de lut?!
Şi nici să plângă numai poate,
Şi nici s-o ia de la-nceput.
Nu-ţi fie teamă draga mea,
Eu sunt al tău iubit fugit din stele.
Cu ochii goi cu trupul rece,
Chemat acum de-a ta durere.
Nu irosi frumoasa clipă,
Cu întrebări ce n-au răspuns.
Nu plânge şi nu-ţi fie frică,
Sunt eu, iubitul tău din cer de sus.
Iubirea ce ţi-o port nu moare,
Deşi eu suflet numai am.
Te văd plângând şi rău mă doare,
Te rog tu şterge-mi lacrima.
Povestea noastră de iubire,
N-are hotar şi nici sfârşit.
Oricât e viaţa de subţire,
Şi astăzi eu sunt cel pierit.
Mă sperii acum şi îmi este frică,
Tu numai eşti cel ce era.
Privirea ta parcă – i de sticlă,
De azi mi îngheaţă inima.
Suflarea ta atât de rece,
Ce pare un suflet rătăcit.
Şi-n noaptea repede ce trece,
Se pierde el cum a venit.
Şi norii negrii se adună,
Ce freamăt mare este-n cer.
Destinul strigă adunarea,
Şi-acum se-ndreaptă către el.
E viaţa, moartea împreună,
Păşesc printre priviri şi şoapte.
Neînţelegând atâta zarvă,
Deşi acum le ştiu pe toate.
Veni şi soarele şi luna,
Şi toate astrele din cer.
Dar dintre toţi lipsea doar una,
Păzită de un vechi străjer.
Din temniţa întunecată,
El nu înţelege ce urmează.
Că va fi dus la judecată,
În faţa morţii şi a vieţii.
Chiar pază-n temniţă de lăsa,
Am să mă arunc iarăşi în mare.
Îndată noaptea ce se lăsă,
Şi om să fiu la înfăţişare.
De – ai fi iubit şi tu vreodată,
Ai şti ce greu îmi este dorul.
Deschide-mi poarta ferecată,
Să pot din nou ca să îmi iau zborul.
Pe când el se ruga să scape,
Cutremurata – au toţi pereţii.
Sosita – au oastea din cetate,
Să-l ia să-l ducă-n faţa morţii.
Acolo-n sală îi şi destinul,
Acolo-n sală e şi viaţa.
Să-l judece, să-i dea pedeapsa,
Fiindca-ndrazni să-şi schimbe faţa.
Jos pe pământ, aceleaşi lacrimi,
Sunt multe nopţi ce au trecut.
Iar steaua lui de multă vreme,
Pe cer ea n-a mai apărut.
Se aruncă iar din nou în mare,
Coboară iară pe pământ.
Acolo-s multe semne de-ntrebare,
Fără răspunsuri mă frământ.
Aşa-l striga mereu copila,
Neînţelegând acum nimic.
Dar soarta lui îşi schimbă fila,
Va fi iertat sau pedepsit?
Ne-am adunat astăzi cu toţii,
Să judecăm a tale fapte,
În faţa vieţii şi a morţii,
Ai să răspunzi pentru păcate.
Cereasca lege ai încălcat,
Când ai fugit din locul tău.
Şi-n chip de om te-ai arătat,
Tu săvârşind mare păcat.
Îţi înţeleg dorul şi chinul,
Să ştii nimic nu poţi schimba.
În viaţă aşa ţi-a fost destinul,
Să laşi de tânăr lumea ta.
Şi să-nţelegi că nu e bine,
Tu să să revenii printre cei vii.
De ce să-i tulburăm copile,
Cu chipul nostru de stafii?
Eu n-am ştiut ca-n calc vreo lege,
Şi ce-am făcut a fost greşit.
Vroiam s-alin din suferinţă,
Ce s-a născut când am pierit.
N-am vrut să supăr viaţa, moartea,
Şi nici măcar destinul, eu.
De chipul mamei mi-a fost dor,
Să nu-l mai plângă pe fecior.
Recunosc că doar o dată,
Mi-am lasat locul din cer.
Fost-am eu fugit la fată,
Pentru tot iertare i-mi cer.
De- aş putea întoarce timpul,
Le-aş face ca la-nceput.
Nu mă sperie niciunul,
Totul îi nepriceput.
Cum din greşeli se-nvaţă toate,
Putem acum să-ţi dăm iertare.
Dar stai şi meditează oare,
Vei sta închis fără scăpare?
Şi pleacă acum să-ţi reiei locul,
Pe bolta albastră înstelată.
Să nu-ţi încerci iarăşi norocul,
Nicicând în om să fii la faţă.
Aruncă-te din nou în mare,
Coboară iară pe pământ.
Am numai semne de-ntrebare,
Fără răspunsuri mă frământ.
Privesc spre cer dar gol e locul,
De prea mult timp n-ai apărut.
Aprins în inimă mie focul,
De dorul tău, de-al tău cuvânt.
Cum poţi să fii atât de rece,
Chemarea mea să n-o auzi?!
Vino iubite şi petrece,
Măcar un ceas şi-apoi să fugi.
Ascuns acolo-n nori blestema soarta,
Şi-n spre pământ s-ar arunca.
În mare iar să-şi schimbe faţa,
Dar cum?! Când toţi îl condamna.
Iar toate acestea se repetă,
Noapte de noapte, zi de zi.
Se aruncă iar ca o cometă,
Din mare iarăşi om ieşi.
Şi încălca iar legea cerească,
Iubirea lui i-atât de mare,
Şi-l face iarăşi să greşească.
Şi să dea curs la a ei chemare.
Nu-ţi fie teamă draga mea,
Sunt eu iubitul tău din stele.
Şi marea i-mi este mama mea,
Iar tata-i dorurile grele.
Veni la tine acum să – ţi spun,
Că n-am s-o mai pot face.
Cât pe pământ aici am stat,
Acolo-n cer m-au judecat.
Să fiu iertat să-mi reiau locul,
Le-am spus că am să uit de lume.
Dar am văzut că i-ţi plâng ochii,
Şi am fugit pe-ascuns la tine.
Va trebuii să-ţi urmezi soarta,
Destinul cum îţi este scris.
Să nu mai plângi pentru o iubire,
Că – noaptea aceea ea s-a stins.
Se pare că în viaţă banii,
Pot cumpăra aproape tot.
Iar hoţii ace ia-mi vroiau anii,
Aşa-mi ajuns azi să socot.
Eu nu aveam decât iubire,
Eu n-am avut averi, nici bani.
Şi mi-au cerut să uit de tine,
De vreau în viaţă mai mulţi ani.
Şi-am mai crezut că poate toate,
Vor reveni la locul lor.
Averea-l schimbă şi pe frate,
Şi poate chiar ucid e-un om.
Ascultă-mă cu luare aminte,
Tot ce îţi spun e-adevărat.
Am fost ucis de-al tău părinte,
Cu bani şi moartea a cumpărat.
Fata ieşi plângând pe uşă,
Şi se opri la mama ei.
Stând în genunchi, de mâini o prinse,
Privindo-n ochi îi spuse ei:
Te rog să-mi spui tu dragă mamă,
Ce-nseamnă averea pe pământ?
Şi dacă bani… ei pot, mamă,
Să schimbe omu-ntr-un minut?
Mai spune-mi mamă spune-mi mie,
Cu banii poţi să cumperi viaţa?
Şi dacă această lăcomie,
E mult mai rece decât gheaţa?!
Dar ce-ai păţit copila mamii?
Ce întrebări nu îţi dau pace?!”
Spune-mi mamă de pot banii,
Două vieţi că să despartă?!”
Cu banii tu poţi lua multe,
Căci şi preţul lor ei au.
Cumpără iubiri tăcute,
Foarte mulţi pe ei se dau.
Spune-mi mamă dacă banii,
Pot schimba viaţa în moarte.
Dacă mai presus de toate,
Banii sunt o răutate?!
Noaptea aceea îndurerată,
Atunci când tâlharii răi.
Vroiau doar banii fure,
I-au luat viaţa pentru ei.
Am scăpat şi sunt în viaţă,
El a trebuit să moară.
Spune-mi te rog dacă ştii,
Cine a pus pe el o gheară?!”
Averea – i mamă vicleană,
Poate naște lăcomii.
Pe mulţi prinde în capcană,
Oameni mari şi pe copii.
De ce a trebuit să moară?!
Ce să-ţi spun copila mea?
Asta –i viata precum strada,
Ne naştem, ieşim din ea.
Cum e scris ne ducem traiul,
Trecând prin bune şi rele.
Când atunci ne chemă Raiul,
Lăsăm toate-n urmă, cele…
Unii mor chiar de copii,
Alţii par uitaţi de moarte.
Cum ţi-e dat s-o împlini,
Chiar de ai bani, nu cumperi toate.
Înţeleg măicuţă dragă,
Văd că dragostea de bani.
Unii astăzi chiar o neagă,
Şi din viaţa-ţi fură ani.
Ca să nu-şi piardă averea,
Şi de el să mă despartă.
Iubirea -i dulce ca mierea,
Nu de banii lui legată.
N-am crezut că-n ăsta lume,
Într-o zi se va plăti.
Iubirea adevărată,
Cu mult sânge e udată.
Şi văzând că n-o să poată,
Să-l facă să dea uitării.
Cu bani viaţa-i fuse luată,
Mai devreme maică dragă.
Şi de acuma mamă dragă,
Eu nu vreau ca să jeleşti.
Vreau să-ţi spun că a ta fată,
De azi tu n-ai so mai vezi.
Dacă pentru voi iubirea,
N-a însemnat decât doar bani.
Vreau să-ţi spun iubită mamă,
Mult mai grea e despărţirea.
Şi în miez de noapte fata,
Fugii desculţă cu lacrimi.
Lăsă -n urmă mamă, casa,
Şi ale sale multe patimi.
Tot fugind îşi pierdu urma,
Noaptea – i rece şi ploioasă.
Ea pe brad punându-şi mâna,
Căzu jos neputincioasă.
Tu sari din nou iar în mare,
Coboară iar pe pământ,
Vino te rog ieşi în cale,
Vino iară la mormânt.
Vino acolo în mare grabă,
Eu te-aştept şi te doresc.
Te-am iubit o viaţa-n treagă,
Eu pe tine te iubesc.
Orice ar fi în lumea asta,
Fără tine nu concep.
Chiar de-i bună, chiar de-i rea,
Fără tine nu trăiesc.
Dacă acolo pe pământ,
Lumea este foarte rea.
Vreau să vin acum iubite,
Lângă tine în mormânt.
De azi vom fi împreună,
Şi voi fi mireasa ta.
A iubit numai averea,
De azi asta va avea.
Vreau aici să stau cu tine,
Şi în braţe să mă strângi.
Lângă tine i-mi este bine,
Pe pământ şi în mormânt.
Cum a făcut nu se ştie,
Trupul fetei fu găsit.
Şi tot ce s-a putut scrie,
Că aşa ia fost ursit.
Şi de atunci când suflă vântul,
Doi iubiţi nevinovaţi.
Parinţi-s numai cu gândul,
Că-n pământ ei i-au băgat.
Lângă bradu acela mare,
Şi-a găsit fata sfârşitul.
Şi de acum pe cer apare,
Numai ea şi cu iubitul.
Când plouă, povestea spune,
Cei doi lacrimi mereu varsă.
Mândrii – s de-a lor regăsire.
De dorul celor de acasă.
Ei sunt două stele –n cer,
Pe vecie împreunate.
Doar în zorii zilei pier,
Peste noapte strâns legate.
Și luna avea cîndva iubit,
Și luna avea cîndva iubit,
Dar s-a pierdut pe cer.
Îngheaţă nopțile de ger
Căci nu a mai venit.
Și luna avea cîndva iubit,
De dorul lui, ea strălucește,
Să-i lumineze acuma drumul,
Căci fără ea orbește,
Și luna avea cîndva iubit,
În lume sa pierdut se pare,
Căci pentru ea acum s-a dus,
Să îl iubească ca în basme,
Și luna avea cîndva iubit,
Dar el știa că poate să revină,
Dar are sufletul zdrobit,
De altă lume uitată și nebună.
Și luna avea cîndva iubit,
Pe cer el poate să o vadă
Pierdut acum, nefericit
Aşa ca altădată.
Și luna avea cîndva iubit,
Dar a plecat, pierdut și întristat
Pe-o lume unde urcă-n munți
S-o vadă-n fiecare seară că e trist.
Te rog iubita mea,
Te rog iubita mea, să nu ai teamă,
Cu ochii închişi cuprinde-mă de mână.
În lumea aceasta dincolo de vamă,
Tu îmi ești suflet şi cunună!
Să-ți scriu acum iubire n- am cuvinte,
Atâtea cât pe toată s-o cuprindă.
Sărută-mă şi strânge-mă de mână,
Tu îmi ești suflet şi cunună!
Alăture a-ţi voi fi şi zi și noapte,
Îți voi veghea al vieții mărunt pas.
În lumea aceasta dar și după moarte,
Din doi un singur suflet am rămas.
dodorel62 – Severin