Nu stiu draga cum sa iti spun .
Nu stiu draga cum sa iti spun .
Te as fute ca un nebun .
Limbi in pizda sa iti dau ,
Pe la spate sa te iau .
Sanii tai ca doua pere ,
Sunt pe placul pulii mele .
Sfarcuri mici si ridicate ,
Cand le vad nu imi dau pace .
Fundul mic dar alb bombat ,
Eu cand il vad dezbracat .
Repede el ma exicita ,
Sangele mi se ridica .
Cand iti vad lindicul mic ,
Parca l-as musca un pic .
Si o limba daca ii dau ,
Asta imi place , asta vreau .
Si intre sani sa iti bag pula ,
Pana ce iti atinge gura .
Iar tu limbi pe cap sa imi dai ,
Si apoi in pula sa imi sari .
Cand ma vezi sfarcul se scoala,
Lindicul se infoaie iara .
Nici nu pui mana pe mine ,
Dar te uzi si iti este bine .
Si apoi cand trecem la treaba ,
Eu te ling , tu imi faci o laba .
Si apoi cand e la final ,
E futailul ideal
dodorel62-Severin
Stau în pat, sunt udă toată,
Stau în pat, sunt udă toată,
Că acum m îs transpirată.
Stau în pielea goală în pat,
Că aşa eu mă satisfac.
Udă îmi e şi păsărica,
Vaide ea, vai sărăcuţa.
Şi pe sâni îmi curge apa,
Parcă îs udă cu găleata.
Cu un evantai îmi fac vânt,
Sper să mă usc curând.
Şi să stau în pat crăcită,
Că aşa mă simt fericită.
Când cu al meu iubit vorbesc,
Sfârcurile se întăresc.
Şi mă apucă un dor nebun,
Să fac dragoste acum.
Sânii ca piatra devin,
Mă apucă dracii puţin.
Mă mănâncă păsărica,
Mă mănâncă acum fetiţa.
Şi când la el mă gândesc,
Doamne parcă înnebunesc,
Înnebunesc de fericire,
Şi mă gândesc la iubire.
Şi aş vrea să îl am în pat,
Cu el să mă satisfac.
Că îi frumos şi îl iubesc,
Când îl văd înnebunesc !
dodorel62-Severin
Albă ca Zăpada noastră.
Într-o poiană în pădure,
Unde îs multe fragi şi mure.
Se spune că a stat odată,
Albă ca Zăpada noastră.
Şi avea şapte pitici,
Unii mari şi alţii mici.
De ea s-au îndrăgostit,
Şi-o iubeau necontenit.
Şi-o iubeau, şi-o adorau,
Cu ea toţi ei se jucau.
Când veneau din fund de mână,
O vedeau ca pe o zână.
Şapte pitici, ce erau afurisiţi,
Unii mari şi alţii mici.
După ce seara mâncau,
Cu ea dragoste făceau.
Dragă Alba cum îţi place,
O întrebă Înţeleptul în şoapte?
Ruşinosul stă şi aşteaptă,
Răspunsul ca să îl primească.
Bucurosul şi Hap Ciu,
De la început ei ştiu.
Că atunci când rândul le vine,
Bucuroşi ei o să fie.
Somnorosul, Mutulică,
Dau la buci şi nu au frică.
Căci la final vine bossul,
Ăla rău, morocănosul.
Unii o iau pe la spate,
Că la doamnă aşa îi place.
Unii io trag sus încet,
Că acolo au mult succes.
Alţii în patru labe o pun,
Că îi futaiul cel mai bun.
Alţii îi dau un număr, două,
În poziţia şaizeci şi nouă.
Şi uite după o noapte întreagă,
Ea Alba ca Zăpada noastră.
Este acum terminată,
Că piticii au tras-o toată.
Albă ca Zăpada îi tare fericită,
De pitici că a fost iubită.
În căsuţa fermecată,
Chiar în păduricea deasă !
dodorel62-Severin
Vine popa în trăsură,
Vine popa în trăsură,
Doamne miluieşte.
Şi văzu o babă în şură,
Doamne miluieşte.
Opri trăsura în cărare,
Doamne miluieşte.
Şi o întreba pe ea ce o doare,
Doamne miluieşte.
Bucuroasă baba tare,
Doamne miluieşte.
Veni la popă în cărare,
Doamne miluieşte.
Bună ziua domn părinte,
Doamne miluieşte.
Sunt nefericită taică tot ca înainte,
Doamne miluieşte.
După ce-a murit bărbatul,
Doamne miluieşte,
Părinte nu am găsit altul,
Doamne miluieşte.
Stau şi mă rog sus în şură,
Doamne miluieşte.
Poate cineva se îndura,
Doamne miluieşte.
Să vină să îmi citească,
Doamne miluieşte.
Să mă scape de păcate.
Doamne miluieşte.
Dacă asta tu îţi doreşti,
Doamne miluieşte.
Vin în şură să te spovedeşti,
Doamne miluieşte.
Şi urcară popa sus pe scară,
Doamne miluieşte.
În şură că afară îi seară,
Doamne miluieşte.
Popa fiindcă îi credincios
Doamne miluieşte.
O aşeză pe babă jos,
Doamne miluieşte.
Şi începu ca să îi citească,
Doamne miluieşte.
Baba să o spovedească,
Doamne miluieşte.
Şi cum o spovedea domnul popă,
Doamne miluieşte,
La băbuţă îi veni poftă,
Doamne miluieşte.
Ce ai aici tu domn părinte,
Doamne miluieşte,
De e groasă şi se simte.
Doamne miluieşte.
Este sfânta lumânare,
Doamne miluieşte,
Ce e aprinsă şi e tare,
Doamne miluieşte.
Pe a mea Maria o cheamă,
Doamne miluieşte.
Dă-mi voie părinte să o bag în seamă
Doamne miluieşte.
Am să ţi-o dau toată,
Doamne miluieşte.
Sigur o să-ţi placă.
Doamne miluieşte.
Bagă în dânsa toată,
Doamne miluieşte.
Că încă îi sculată.
Doamne miluieşte.
Părintele o bagă,
Doamne miluieşte.
Şi apoi se roagă.
Doamne miluieşte.
Băbuţa frumoasă,
Doamne miluieşte.
De eşti păcătoasă,
Doamne miluieşte.
Eu te-am spovedit,
Doamne miluieşte.
Cum tu ţi – ai dorit,
Doamne miluieşte.
Chiar aici în şură,
Doamne miluieşte.
Cu a mea măsură,
Doamne miluieşte.
Că-i mare şi neagră,
Doamne miluieşte.
Ţie ţi-a fost dragă,
Doamne miluieşte.
Acum că am gătat,
Doamne miluieşte.
Slujba de cântat,
Doamne miluieşte.
Să fii fericită,
Doamne miluieşte.
Tu dragă băbuţă,
Doamne miluieşte.
dodorel62 – Severin
Când eşti doamnă măritată,
Când eşti doamnă măritată,
Şi iubeşti om însurat.
Dumnezeu îţi dă pedeapsă,
Să nu ai noaptea somn în pat.
Fiindcă dragostea e hoaţă,
Noaptea n-ai să mai ai somn.
Te face să pleci de acasă,
Şi ajungi din om ne om.
Uiţi de casă şi bărbat,
Doar la ce ai visat gândeşti.
Îţi doreşti să ajungi în pat,
La bărbatul ce îl doreşti.
Înainte să faci pasul,
Doamnă trebuie să şti.
Dacă atunci chiar el bărbatul,
Familia îşi va părăsi.
Că de multe ori se ştie,
Visele se c-am destrăma.
Şi sfârşitul o să fie,
Un fiasco sau o dramă.
E un proverb ce bine spune,
Bărbatul, bărbat rămâne.
Îşi ia pălăria în grabă,
Şi merge vesel pe stradă.
Însă doamna îi arătată,
De toţi când o văd pe stradă,
Este doamna care a stat,
Cu bărbatul însurat.
Şi acum cu capul aplecat,
Se întoarce la al ei bărbat.
Însă acesta o să îi spună,
Ieşi afară, noapte bună !
dodorel62-Severin
Când văd mândra aplecată,
Când văd mândra aplecată,
Zău că mi se scoală odată.
Are corp de căprioară,
Cum o văd, gata se scoală.
Ochii negrii ca şi mura,
Doamne, sarutai-asi gura.
Nurii ei proeminenţi,
Zău te face să o iubeşti.
Tenul negru măsliniu,
La mine în braţe să o ţiu.
La ureche să îi şoptesc,
Cât de mult eu o doresc.
Şi aş iubio viaţa toată,
Mândruliţa că îi frumoasă.
Şi îl are pe vino încoace,
Doamne de ea mult îmi place.
Că amândoi ne potrivim,
Şi de aceia ne iubim.
Ne-am jurat iubire în noapte
Pân ce moartea ne desparte!
dodorel62-Severin
Balada Pizdii
Orice pizdă este bună,
Când e mică ca o prună.
Când o fuţi şi îi rupi aţa,
Se lărgeşte ca găleata.
Dragă am uitat să-ţi spun,
Când te fut eu mă răzbun.
Mă răzbun pe pizda ta,
Chiar cu pulicica mea.
Pulicica mea-i vestită,
Ea e neagră şi-i belită.
Când se scoală ea e mare,
Face furori la oricare.
La oricare pizdă creaţă,
Ce s-ar fute până beasă.
Beasă din curul cel mare,
Sa futut şi bine-i pare.
Doamna floci la pizdă n-are,
Ca să te înţepe la coaie.
Are unul foarte mic,
Necăjit şi năpârlit.
De aia când tu pizda fuţi,
Să o fuţi să o răsfuţi.
Să o faci tandră bucuroasă,
De a ta pula fermecată.
Şi aşa te ţine minte,
Mult mai bine ca înainte.
Şi ar vrea ca să o fuţi,
Toată ziua să o răsfuţi.
dodorel62 – Severin
Albă ca Zăpada noastră.
Într-o poiană în pădure,
Unde îs multe fragi şi mure.
Se spune că a stat odată,
Albă ca Zăpada noastră.
Şi avea şapte pitici,
Unii mari şi alţii mici.
De ea s-au îndrăgostit,
Şi-o iubeau necontenit.
Şi-o iubeau, şi-o adorau,
Cu ea toţi ei se jucau.
Când veneau din fund de mână,
O vedeau ca pe o zână.
Şapte pitici, ce erau afurisiţi,
Unii mari şi alţii mici.
După ce seara mâncau,
Cu ea dragoste făceau.
Dragă Alba cum îţi place,
O întrebă Înţeleptul în şoapte?
Ruşinosul stă şi aşteaptă,
Răspunsul ca să îl primească.
Bucurosul şi Hap Ciu,
De la început ei ştiu.
Că atunci când rândul le vine,
Bucuroşi ei o să fie.
Somnorosul, Mutulică,
Dau la buci şi nu au frică.
Căci la final vine bossul,
Ăla rău, morocănosul.
Unii o iau pe la spate,
Că la doamnă aşa îi place.
Unii io trag sus încet,
Că acolo au mult succes.
Alţii în patru labe o pun,
Că îi futaiul cel mai bun.
Alţii îi dau un număr, două,
În poziţia şaizeci şi nouă.
Şi uite după o noapte întreagă,
Ea Alba ca Zăpada noastră.
Este acum terminată,
Că piticii au tras-o toată.
Albă ca Zăpada îi tare fericită,
De pitici că a fost iubită.
În căsuţa fermecată,
Chiar în păduricea deasă !
Curvele ce le-am avut,
Curvele ce le-am avut,
Eu pe toate le -am futut,
Şi la toate le-am dat muie,
Că aşa mi-a plăcut mie.
Şi în fund le-am tras pe toate,
Că aşa la curvă îi place.
Bani la curve nu am dat,
Doar de băut şi mâncat.
Că toate erau fomiste,
Şi sărace şi muiste.
Pentru o ţigară şi o cafea,
Toată ziua se futea.
Că aşa este bine în viaţă,
Curvele tu de le agaţă.
Şi în bătaie de joc să le fuţi,
Şi la şmecheri să le împrumuţi.
Şi de pe ele să scoţi banii,
Nu contează cât au anii.
Curvele tu trafichează,
Doar asta te interesează.
Toate spun că îs serioase,
Dar în rest toate sunt proaste.
Pentru o ţigară şi o cafea,
La bărbaţi suge pula !
Cântând popii la trombon !
După ce o viaţă întreagă,
Au cântat la saxofon.
Multe doamne acum se întreabă,
Pot să cânte la trombon?
Căci la vârstă care o au,
Acum sau emancipat.
Nu mai cântă şi acum stau,
Dumnezeu le-a blestemat.
Şi ca să fie iertate,
Spre biserică pornesc.
Astea fac doamnele toate,
La popă se spovedesc.
Să le vezi cum îngenunche,
La popă sub patrafir.
Spun că au păcate multe,
Popa în cap le dă cu mir.
După ce s-au spovedit,
Să le scape de păcate.
Popii i-au mărturisit.
Că au făcut-o că le place.
Şi de acum nu o să mai cânte,
Doamnele la saxofon.
Cu toate s-or face Sfinte,
Cântând popii la trombon !
Când văd mândra aplecată,
Când văd mândra aplecată,
Zău că mi se scoală odată.
Are corp de căprioară,
Cum o văd, gata se scoală.
Ochii negrii ca şi mura,
Doamne, sarutai-asi gura.
Nurii ei proeminenţi,
Zău te face să o iubeşti.
Tenul negru măsliniu,
La mine în braţe să o ţiu.
La ureche să îi şoptesc,
Cât de mult eu o doresc.
Şi aş iubio viaţa toată,
Mândruliţa că îi frumoasă.
Şi îl are pe vino încoace,
Doamne de ea mult îmi place.
Că amândoi ne potrivim,
Şi de aceia ne iubim.
Ne-am jurat iubire în noapte
Pân ce moartea ne desparte!
Albă ca Zăpada noastră.
Într-o poiană în pădure,
Unde îs multe fragi şi mure.
Se spune că a stat odată,
Albă ca Zăpada noastră.
Şi avea şapte pitici,
Unii mari şi alţii mici.
De ea s-au îndrăgostit,
Şi-o iubeau necontenit.
Şi-o iubeau, şi-o adorau,
Cu ea toţi ei se jucau.
Când veneau din fund de mină,
O vedeau ca pe o zână.
Şapte pitici, ce erau afurisiţi,
Unii mari şi alţii mici.
După ce seara mâncau,
Cu ea dragoste făceau.
Dragă Alba cum îţi place,
O întrebă Înţeleptul în şoapte?
Ruşinosul stă şi aşteaptă,
Răspunsul ca să îl primească.
Bucurosul şi Hap Ciu,
De la început ei ştiu.
Că atunci când rândul le vine,
Bucuroşi ei o să fie.
Somnorosul, Mutulică,
Dau la buci şi nu au frică.
Căci la final vine bossul,
Ăla rău, morocănosul.
Unii o iau pe la spate,
Că la doamnă aşa îi place.
Unii io trag sus încet,
Că acolo au mult succes.
Alţii în patru labe o pun,
Că îi futaiul cel mai bun.
Alţii îi dau un număr, două,
În poziţia şaizeci şi nouă.
Şi uite după o noapte întreagă,
Ea Alba ca Zăpada noastră.
Este acum terminată,
Că piticii au tras-o toată.
Albă ca Zăpada îi tare fericită,
De pitici că a fost iubită.
În căsuţa fermecată,
Chiar în păduricea deasă !
Unui fustangiu dotat,
Prin oraş, el umblă des,
La femei se dă isteţ.
E frumos, inteligent,
Le vrăjeşte, încet discret.
Pe femei el le vrăjeşte,
Şi din vorbe le prosteşte.
Şi se crede mândru tare,
Că-i dotat şi îi foarte mare.
Când vrăjeala a terminat,
Femeia sa dezbrăcat.
După vorbă şi vrăjeală,
La bărbat, nu i se scoală.
Şi atunci de supărare,
Ia viagra în fuga mare.
Acum ea e pregătită,
Şi femeia-i fericită.
După ce treaba au gătat,
Femeia a leşinat.
La podea ea zace moartă,
Că e obosită toată.
După o scurtă sărutare,
Aplicată unde o doare.
Doamna repede a înviat,
Fiindcă el ia fost pe plac.
Chiar dacă femeia-i dură,
Nici odată nu îi sătulă.
Şi atunci când o fi să moară,
Pe ea tot o mai vrea iară.
Când mâţa e în pielea goală,
Când mâţa e în pielea goală,
Mâţul meu îl bagi în boală.
Că aşa tu umbli prin casă,
Şi de mâţul meu nu îţi pasă.
Miaună într-una că îi mic,
Dacă vede mâţa un pic.
Că de, e suflet şi el,
Şi ar pupa mâţa niţel.
Că aşa îi pe pământ lăsat,
Mâţul la măta e dat.
Şi mâţul să o iubească,
Pe măţa ta chelioasă.
La sfârşit mâţul se întinde,
Măta ta pe bot îl linge.
Şi maţa ta îi bucuroasă,
Fiindcă la mâţ a fost dată.
Şi în final mâţul şi mată,
Se joacă de a uţa, uţa.
Măţa nu mai este goală,
Nu mai bagă mâţul în boală !
Am o doamnă zău că îi bună,
Am o doamnă foarte bună,
Vine stă la mine o lună.
Doamna zău, mi-a dat de cap,
Nu ştiu ce să mă mai fac.
Când mă vede îmi sare în braţe,
Parcă ar vrea ca să mă înhaţe.
Şi în pupături mă spală,
Sfârcurile i se scoală.
Numai în ciudă ea îmi face,
Doamna că de mine îi place.
Vrea mereu să o iubesc,
Poate o întineresc.
Şi când merg cu ea în pat,
Acolo îmi dă de cap.
Mă sărută peste tot,
Să mi se scoale cu foc.
Că doamna aşa pofteşte,
Zece numere doreşte.
Deasupra şi pe la spate,
Aşa le doreşte toate.
Când doamna ea se excită,
Pe mine mă ia o frică.
Că de nu fac treabă bună,
Doamna zici că e nebună.
Şi uite aşa trebuie să fac,
La doamnă să îi fiu pe plac.
Că astfel doamna aceea bună,
Nu mai stă la mine o lună !
Când îi vezi toţi nişte snobi.
Avem o armată de popi,
Când îi vezi toţi nişte snobi.
Cu toţii au maşini luxoase,
De alea scumpe şi frumoase.
Când îi vezi cu lanţuri multe,
Aurite de alea scumpe.
Zău că te apucă greaţă,
Când îi vezi cu moda asta.
Şi bisericile sunt luxoase,
Aurite şi frumoase.
Toate sunt acum amenajate,
Nu mai sunt sărăcăcioase.
Când vezi popii cum cerşesc,
Zău că atunci ei te scârbesc.
Ei doar bani mereu visează,
De la enoriaşi să îi vadă.
Dar ei nu vor bani să cheltuiască,
La stat taxe să plătească.
Spun că totul li se cuvine,
Pentru biserică aşa e bine.
Nici la săraci nu cedează,
Bani la nimeni nu donează.
Nici la case de bătrâni,
Nu donează că îs haini.
Nici la orfelinate nu dau,
În schimb de la lume iau.
Pentru popi asta e o fală,
Că păcălesc şi înşeală !
Ai sedus dudui o mie.
Tu cu a ta poezie,
Ai sedus dudui o mie.
Că le dai maşini, avere,
Bani şi câte o mângâiere.
Le-ai sedus, le-ai amăgit,
Până când le-ai dobândit.
Şi acum toate s-au trezit,
Că – au luat ţeapă, le-ai minţit.
Că aşa în viaţă este,
Şi minciuna e o poveste.
Uneori femeia îi proastă,
Repede ea cade în plasă.
Pune botul la vrăjeală,
Când o minţi seară de seară.
Şi se bucură în tăcere,
Că rămâne cu avere.
Dar avere n-au de unde,
Alea au fost minciuni multe.
Cu buză umflată toate,
Au rămas ca nişte proaste.
Şi acum când le întâlneşti,
Tu în faţă le zâmbeşti.
Şi î ţi zici încet în şoaptă,
Ai avut-o şi pe proastă !
Vine popa în trăsură,
Vine popa în trăsură,
Doamne miluieşte.
Şi văzu o babă în şură,
Doamne miluieşte.
Opri trăsura în cărare,
Doamne miluieşte.
Şi o întreba pe ea ce o doare,
Doamne miluieşte.
Bucuroasă baba tare,
Doamne miluieşte.
Veni la popă în cărare,
Doamne miluieşte.
Bună ziua domn părinte,
Doamne miluieşte.
Sunt nefericită taică tot ca înainte,
Doamne miluieşte.
După ce-a murit bărbatul,
Doamne miluieşte,
Părinte nu am găsit altul,
Doamne miluieşte.
Stau şi mă rog sus în şură,
Doamne miluieşte.
Poate cineva se îndura,
Doamne miluieşte.
Să vină să îmi citească,
Doamne miluieşte.
Să mă scape de păcate.
Doamne miluieşte.
Dacă asta tu îţi doreşti,
Doamne miluieşte.
Vin în şură să te spovedeşti,
Doamne miluieşte.
Şi urcară popa sus pe scară,
Doamne miluieşte.
În şură că afară îi seară,
Doamne miluieşte.
Popa fiindcă îi credincios
Doamne miluieşte.
O aşeză pe babă jos,
Doamne miluieşte.
Şi începu ca să îi citească,
Doamne miluieşte.
Baba să o spovedească,
Doamne miluieşte.
Şi cum o spovedea domnul popă,
Doamne miluieşte,
La băbuţă îi veni poftă,
Doamne miluieşte.
Ce ai aici tu domn părinte,
Doamne miluieşte,
De e groasă şi se simte.
Doamne miluieşte.
Este sfânta lumânare,
Doamne miluieşte,
Ce e aprinsă şi e tare,
Doamne miluieşte.
Pe a mea Maria o cheamă,
Doamne miluieşte.
Dă-mi voie părinte să o bag în seamă
Doamne miluieşte.
Am să ţi-o dau toată,
Doamne miluieşte.
Sigur o să-ţi placă.
Doamne miluieşte.
Bagă în dânsa toată,
Doamne miluieşte.
Că încă îi sculată.
Doamne miluieşte.
Părintele o bagă,
Doamne miluieşte.
Şi apoi se roagă.
Doamne miluieşte.
Băbuţa frumoasă,
Doamne miluieşte.
De eşti păcătoasă,
Doamne miluieşte.
Eu te-am spovedit,
Doamne miluieşte.
Cum tu ţi – ai dorit,
Doamne miluieşte.
Chiar aici în şură,
Doamne miluieşte.
Cu a mea măsură,
Doamne miluieşte.
Că-i mare şi neagră,
Doamne miluieşte.
Ţie ţi-a fost dragă,
Doamne miluieşte.
Acum că am gătat,
Doamne miluieşte.
Slujba de cântat,
Doamne miluieşte.
Să fii fericită,
Doamne miluieşte.
Tu dragă băbuţă,
Doamne miluieşte.
Unei amante îndrăgostită,
Dragă doamnă, atâta îţi spun,
Ştiu că tu ai suflet bun.
Nu pleca dragă de acasă,
Pentru o noapte frumoasă.
Că aventura de o seară,
Te lasă pe din afară.
Soţul află şi apoi pleacă,
Rămâi, cu buză umflată.
Pentru o seară minunată,
Vei pierde familie, casă.
Şi ai să ajungi, apoi pe drum,
Vorbind singură îţi spun.
Că iubirea pe furate,
De ea, tu nu ai să ai parte.
Ce la alta, acum tu faci,
Ţie, ţi se întoarce în draci.
Amantul ,nu te primeşte,
Nevasta , nu îşi părăseşte.
Şi atunci urmează întrebarea :
Pentru ce ţi-ai pierdut seara ?
Că o vorbă bine spune,
Tu nu face rău la lume.
Că atunci când tu faci rău,
Te judecă Dumnezeu !
Fata ea coboară îndată.
Trei fetiţe îmbrăcate,
Cu fustiţe colorate.
Toate aşteaptă acum pe scaun,
În curbă la Şimian.
Stau acolo şi aşteaptă,
Tirururi multe ca să treacă.
Că pe acolo ele vin,
La intrare în Severin.
Una îi blondă satir ta,
Alta îi brunetă aranjată.
Cea de a treia e creolă,
E majoră, nu îi minoră.
Lângă ele clientul vine,
Şi negociază bine.
Ce servicii să îi facă,
Şi cum să îl satisfacă.
După ce îşi primeşte plata,
În maşină urcă fata.
Şi apoi trece la treabă,
Clientu îl satisface în grabă.
După ce treaba îşi gata,
Fata ea coboară îndată.
Se aranjează cu talent,
Pentru următorul client !
Ieri am fost la mănăstire,
Ieri am fost la mănăstire,
Să dau la măicuţe ştire.
Că am să mă întorc odată,
Şi cu ele să o fac lată.
Toate sînt nefericite,
Că n-au fost de mult iubite.
Stareţa că-i mai bătrînă,
S-ar iubi ca o nebună.
De cînd sînt la mănăstire,
Maica i–i tot o fericire.
Stă-n chilie şi citeşte,
Pe bărbaţi îi spovedeşte.
Zi de zi ele se închină,
Cînd se urcă în maşină.
Merg de grabă în oraş,
După brînză, după caş.
Şi înapoi ele cînd vin,
Fug la butoi să bea vin.
Să bea vin bisericesc,
Şi fericite trăiesc.
Aşa-i viaţa în mănăstire,
Măicuţele vor iubire.
Ele se roagă şi cîntă,
Pe bărbaţi ele descîntă.
Îi descîntă şi îi încîntă,
Ca un an să le ajungă.
Le descîntă de iubire,
Că aşa-i viaţa în mănăstire.
Doamne Iisuse Hristoase,
Doamne Iisuse Hristoase,
Ce buculiţe frumoase.
Domnului să ne rugăm,
Între ele să intrăm.
Şi acolo cînd intrăm,
Gura iadului vedem.
E mare şi adîncită,
Pentru dans îi pregătită.
Doamne, TU Sfîntă Mărie,
Pe doamna TU dă mi-o mie.
Că e neagră şi e groasă,
Mă mănîncă şi-i păroasă.
Şi acolo pe IAD în jos,
Se zăreşte un păcătos.
Stă la cotitură aşteaptă,
Să înghită scula toată.
Şi deodată cum priveşte,
Drept în IAD ea se trezeşte.
Se trezeşte, dă să înoate,
Pe femeie o satisface.
După ce o satisface,
E bucuroasă şi tace.
Se duce se spală acum,
Cu apă şi cu săpun.
Balada Pizdii
Orice pizdă este bună,
Când e mică ca o prună.
Când o fuţi şi îi rupi aţa,
Se lărgeşte ca găleata.
Dragă am uitat să-ţi spun,
Când te fut eu mă răzbun.
Mă răzbun pe pizda ta,
Chiar cu pulicica mea.
Pulicica mea-i vestită,
Ea e neagră şi-i belită.
Când se scoală ea e mare,
Face furori la oricare.
La oricare pizdă creaţă,
Ce s-ar fute până beasă.
Beasă din curul cel mare,
Sa futut şi bine-i pare.
Doamna floci la pizdă n-are,
Ca să te înţepe la coaie.
Are unul foarte mic,
Necăjit şi năpârlit.
De aia când tu pizda fuţi,
Să o fuţi să o răsfuţi.
Să o faci tandră bucuroasă,
De a ta pula fermecată.
Şi aşa te ţine minte,
Mult mai bine ca înainte.
Şi ar vrea ca să o fuţi,
Toată ziua să o răsfuţi.
De –as muri de dor de mure,
De –as muri de dor de mure,
Tot m-aş fute în pădure.
Cu –n băiat frumos şi înalt,
Care n-are păr pe cap.
Pe căpuţul mic de jos,
Că e mare şi-i frumos.
El băiatul ma luat,
Cu curu în sus ma băgat.
Pe la spate dă nebunu,
Din pizdă-mi sare magiunu.
Coaiele şi le goleşte,
Pizda mie mi-o zbârceşte.
Şi mă face fericită,
Că-s futută şi-s iubită.
Şi de atunci m-am învăţat,
Urc la munte la băiat,
Că îmi place să mănânc mure,
Şi m-aş fute în pădure.
Te-am visat iubito în noapte,
Te-am visat iubito în noapte,
Cum te bucurai de toate.
De toate plăcerile,
Când îmi pupai ouale.
Fericită mai erai,
Când pe dansa în fund o luai.
Tu mă gâdilai la oaie,
Şi din dansa ieşea ploaie.
Era o ploaie mai ferma,
Ce –ti plăcea că era demnă.
Era fermă şi –ti sărea,
La tine pe faţa ta.
O întindeai şi ţi-o masai,
Şi din fund mândră dădeai.
După ce te-ai terminat,
Curent din priză ai scăpat.
Erai tare fericită,
Că ai fost satisfăcută.
La final de bucurie,
Ai trecut pe meserie.
Mi-ai frecat-o scula îndată,
Până i-ai scos spuma toată.
Cu drag m-ai satisfăcut,
Şi-am fost mândru fericit.
Amândoi ne-am simţit bine.
Şi ne mai jucăm şi mâine.
Fetele de la centură
Sus la munte, jos la mare,
Fetitele-s toate goale.
Sunt fetițe adevărate,
Veniți de le luați pe toate.
Asta este viața lor,
Să facă banii ușor.
Acum că viața e dură
Lor le place la centură.
Lor le place mult ce fac,
Dar acuma s-au versat.
Și acum sunt fericite,
Și nu mai sunt păcălite.
O fac acum în mașină,
Și fac o lucrare bună.
Haideți băieți nu mai stați,
Voi veniți de le luați.
Vai iubito sti ce-mi place ,
Vai iubito şti ce-mi place,
Când îţi văd fundul din spate.
Tu să te apleci decent,
Să-ţi dau fusta jos încet.
Să îţi iei cămaşa în poală,
Şi la fund să rămâi goală.
Să-ţi dai jos chiloţii tăi,
În faţa ochilor mei.
Să-ţi văd curu tău bombat,
Care în draci el ma băgat.
Ai sânii ca două pere,
Pe placul inmii mele.
Sfârcurile –s ca mărgeaua,
Pielea ta-i ca şi cafeaua.
Parul tău negru ca smoala,
Mata e precum e oala.
Mata ţie catifelată,
În ea intră pula toată.
Dacă vrei să o simţi mai bine,
Ia-o în mână bag-o bine.
Baga- o bine îndesat,
Până când te-ai săturat.
Şi atunci când eşti sătulă,
De a mea frumoasă pulă.
Să mergi să te spovedeşti,
La popă să-i povesteşti,
Că ai fost la vrăjitor,
Şi-ai văzut pe dracul gol.
Şi cum babele îs credule,
Doamne, mare e prostia, azi la noi în România,
Facebookul este blocat, de babe la agăţat.
Stau pe facebook la agăţat, pe tineri la înhăţat,
Şi apoi când ele îşi dau seama, le apucă groaza şi teama.
Că tinerii din facebook, ei uşor babe seduc,
Lor le declară iubire şi apoi le dau de ştire.
Că vin ca să le întâlnească, dacă ele o să-i plătească,
Că îs departe şi n-au bani, că ei sunt tineri de ani.
Şi cum babele îs credule şi caută în sfărit iubire,
Se împrumută ele îndată, la băieţi dau suma toată.
Şi apoi babele constată, că pe facebook au luat ţeapă,
Că au pus bani şi au pus valută, în conturi ce nu există.
Căci acel frumos băiat, la care ele au visat,
Era cel ce le-a dat ţeapă, le-a luat banii şi nu îi pasă.
Că aşa e în România, se plăteşte şi prostia,
Când pe facebook cauţi iubire, te alegi cu-o dezamăgire!
Asta seara ii seara mare,
Asta seara ii seara mare,
Te rogi la Mos Nicolae.
Sa iti aduca o papusa,
Nu nuiaua dupa usa.
Una gomflabila buna,
Sa iti ajunga ea o luna.
Faci cu ea tot ce iti place,
Pana cand te satisface.
Nici femeia nu ii uitata,
Pe ea sa o satisfaca.
Mosul Nae le aduce lor,
Mult doritul vibrator.
Si uite asa femei , barbati,
Nu mai stati si va rugati.
Mosul Nae sa va aduca,
Cadouri multe in punga !
Pentru el drăgostea îi mare,
Pentru el drăgostea îi mare,
Când o ţine pe picioare.
Pe o doamnă tinerică,
Simte că i se ridică.
Doamna îi sumar îmbrăcată,
Când o vede moşu îi leoarcă.
Vrea să îi bage limba în gură,
Dar el nu are dantură.
Şi atunci se mulţumeşte,
Cu ce a ce el priveşte.
Sânii şi ai ei păsărică,
Că e doamnă tinerică.
Roşu stă şi înghite în sec,
Doamna îl pipăie încet.
Doamna ea rămâne goală,
Doar, doar la moş i se scoală.
Roşu stă în pat şi şi-o întinde,
Pe doamna în braţe o cuprinde.
Ar vrea să o vadă sculată,
Şi în doamna să o bage toată.
Dar cum moşul e bătrân,
Şi el nu mai poate acum.
Dă cu limba stând pe coate,
Şi pe doamna o satisface.
După ce gata cu linsul,
Pe bătrân îl apucă plânsul.
Îşi aduce încet aminte,
Cine a fost el mai înainte.
Când era tânăr băiat,
Nici una nu ia scăpat.
Toate plecau crăcănate,
Din pula lui disperate.
Dar o vorbă o ştim bine,
Tu cu pizda nu te pune.
Femeia o vrea pân la moarte,
Dar moşneagul nu mai poate!
Scufiţa roşie îndată apare.
În pădurea deasă, mare,
Scufiţa roşie îndată apare.
Cu un coş în mână vine,
Ţopăie şi joacă bine.
Merge la bunica care,
O aşteaptă cu mâncare.
De a ei mamă pregătită,
Să i-o ducă la bunică.
Cum ea culegea la mure,
Vine lupul în pădure.
Şi lângă ea încet se opreşte,
Şi din gură el grăieşte:
Ce faci Scufiţa roşie în pădure,
Ai venit să culegi mure.
Nu ţie frică singurică,
Dacă lupul te mănâncă?
Nu mie frică lup frumos,
Ia stai lângă mine jos.
Tu mie să îmi povesteşti,
Şi apoi să mă spovedeşti.
Sunt micuţă tinerea,
Şi îmi place dragostea.
Nu am mai făcut de mult,
Cu un aşa frumos de lup.
Acum că te-am întâlnit,
Domnu lup ce ai de zis?
Vrei acum să o faci lată,
Cu Scufiţa roşie îndată?
Tu scufiuţă eşti frumoasă,
Şi te-aş lua la mine acasă.
Dar acum o facem lată,
În pădurea cea frumoasă.
Dezbracă-te în dată fată,
Şi pe-a mea să o văd sculată.
Tu să o freci încet, dar bine,
Şi ea intră toată în tine.
Lupule să nu fii dur şi rău,
Că am să fac pe placul tău.
Am să stau cum porunceşti,
Cum îţi place şi doreşti.
Stai frumos Scufiţă fată,
Pula mea te satisfacă.
Că de când eşti pe pământ,
De lup pulă nu ai văzut.
Că e vânată şi mare,
Şi te satisface tare.
Şi apoi dragă Scufiţă,
Tu ai să fii fericită.
Fie lupe cum spui tu,
Nu zic, ba şi nu zic nu.
Dar o simt până în stomac,
Şi pe a ta pulă o plac.
Termină-te lupe îndată,
Că tu mi-ai rupt pizda toată.
Acum sunt satisfăcută,
De un lup am fost futută.
Uite acum sunt fericit,
Coaiele mi le-am golit.
În a ta pizdă frumoasă,
Tu Scufiţă mândră fată.
Şi acum că ne-am terminat,
Ce ai tu în coş de mâncat?
Că mie mie foame tare,
De aş mânca pe ori şi care.
Lupe tu nu mă mânca,
Că eu merg la bunica.
Că îi bătrână şi mă aşteaptă,
Să mănânce ea îndată.
Scufiţo te las în pace,
Să ai multă sanate.
Să mai culegi fragi şi mure,
Eu merg la bunica în pădure.
Lupu ajunse la bunica,
Şi îi spuse că e Scufiţa.
Când uşa i să descuiat,
Lupu bună a înhăţat.
Şi sătul cu burta tare,
Dormea lupul în patul mare.
Ochelarii în ochi şi-a pus,
Şi dormea acolo dus.
Iată că veni şi ea Scufiţa,
Bucuroasă la bunica.
Repede intră în casă,
Pe bunica vrea să o vadă.
Nu mică ia fost mirarea,
Să găsească în pat potaia.
În nas avea ochelari,
Şi urechile mai mari.
Unde e lupe bunica?
Îl întrebă acum Scufiţa.
În loc lupul să îi spună,
Pe Scufiţa o luă de mână.
Şi o trasă la el în pat,
Că era înfometat.
Şi dintr-o înghiţitură,
O mâncă ca pe o friptură.
Şi acum lupul se răsfăţa,
Ca a mâncat Scufiţa îndată.
Nici bunica nu a fost scăpată,
Tot de lup a fost mâncată.
Şi uite aşa Scufiţa noastră,
S-a văzut cât e de proastă.
Şi mâncată şi futută,
De lupul cu pula lungă.
Că o vorbă îi din bătrâni,
Să nu vorbeşti cu străini.
Că nu şti ce îţi pot face,
Şi apoi te căieşti până la moarte!
dodorel62 – Severin